Iată probele concrete. Printre investigațiile de presă cu impact public realizate de către jurnalista Iulia Marin se numără cea despre o investiție imobiliară într-o zonă protejată a Bucureștiului. Ancheta la care a fost pusă să lucreze jurnalista Iulia Marin l-a vizat și pe unul dintre membrii importanti ai boardului Ringier. În urma publicării anchetei jurnalistice s-a declanșat un conflict dur în interiorul trustului de presă la care lucra, iar tânăra care s-a sinucis a fost prinsă în conflictul uriaș de interese.
Proiectul imobiliar despre care a scris Iulia Marin a atras opoziția fățișă, inclusiv în instanță, a primarului general al Capitalei, Nicușor Dan, iar ulterior, urcându-se pe scandalul uriaș, Clotilde Armand a băgat și ea capul în poză. Ba, mai mult, după decesul Iuliei Marin, primărița Sectorului 1 a recunoscut, într-o postare publică pe facebook, că a discutat cu Iulia Marin fix pe tema anchetei pe care o realiza și care servea intereselor USR.
Interesant de menționat în acest context că, doar cu câteva zile înainte de publicarea investigației de presă, Iulia Marin se plângea, pe blogul ei personal, că nu se putea concentra deloc. „Un film bun ar fi minunat, de când nu mi-am mai putut aduna mintea să văd un film. De când nu am mai călătorit singură. Poate am să fac și asta.”, scria jurnalista care ulterior s-a sinucis.
Întrebarea-cheie care în tot acest scandal este de ce propagandistul-șef Cătălin Tolontan a încurajat-o pe Iulia Marin să scrie anchete motivate politic întrucat stia starea în carese află. Scandalul public în care este implicată tânăra jurnalistă ia amploare întrucât ziarul lui Tolontan l-a atacat pe însăși președintele consiliului de administrație al celui mai mare dezvoltator imobiliar din București, care este și membru în consiliul de administrație al Ringier, firma care patronează ziarul Libertatea. Acest reprezentat al patronatului a avut un dialog extrem de contondent cu jurnalista Iulia Marin. Reprezentantul patronatului i-a scris direct Iuliei Marin. Spre ghinionul lui Tolontan, acest dialog plin de amenințări, l-a publicat chiar el în ziar. Tânăra jurnalistă care s-a sinucis a fost acuzată că acționează cu rea-credință, neprofesionist. De asemenea, după cu a recunoscut public Tolontan, fata a fost amenințată că va fi reclamată la Zurich în Elvetia, unde este compania-mamă a ziarului condus de Tolontan.
Iată de ce acest linșaj la adresa România TV început de Tolontan și susținut ulterior de platforma reziștilor. Există la dosar acum toate probele potrivit cărora Tolontan a implicat-o pe tanara sa colegă bolnavă in conflict cu patronatul. A făcut-o cu cinism și bună-știință avand in vedere cele două încercări de sinucidere anterioare.
Destabilizarea emoțională a Iuliei a continuat! Cu șapte luni înainte de a se stinge din viață, Iulia Marin a fost destabilizată emoțional, fiind folosită în escaladarea conflictului public pe care l-a avut cu reprezentatul patronatului. Tolontan a scris despre ancheta realizată de Iulia Marin, și-a pus la punct șeful direct pe care l-a acuzat de conflict de interese. A intervenit și reprezentantul trustului în Romania, Mihnea Vasiliu care a afirmat tot în paginile ziarului că presiunile patronatului nu se confirmă așa cum susținea Tolontan, campionul minciunilor și diversiunilor.
Impactul psihic al acestui scandal asupra Iuliei Marin este lesne remarcabil din cronologia faptică și din postările publice ale jurnalistei. La doar o lună după acest uriaș scandal care a traumatizat-o și a destabilizat-o emoțional, pe data de 8 octombrie, Iulia Marin scrie de la spitalul Obregia despre a treia tentativa de sinucidere si despre internarea fortata. Iată ce scria biata fată pe care chipurile, acum, Tolontan și reziștii ar apăra-o.
“A treia tentativa de suicid. In trei ani. Una pe an. Schimbări de tratament. Schimbări de stare. Manie, hipomanie, depresie, anxietate. Cuvintele astea nu spun nimic dacă nu le trăiești. Opt zile petrecute in salon închis, pe perfuzii”, scria Iulia Marin.
Domnul Tolontan sau Doamna Clotilde Armand au vreo tresărire la vederea acestor dovezi clare despre situația în care a fost împinsă jurnalista Iulia Marin?
Printre întrebările legitime pe care România TV și Victor Ciutacu le-au ridicat în cazul public al tragediei Iuliei Marin s-a numărat cea a responsabilității angajatorului. Mai exact, dacă având cunoștință de gravele ei probleme de sănătate, lucru recunoscut public de Cătălin Tolontan, managementul Libertatea a procedat corect lăsând-o în continuare pe talentata jurnalistă să facă și să publice anchete de presă la comandă politică. Și s-o expună presiunilor care ar fi putut-o destabiliza emoțional. Crede Tolontan ca e responsabil de expunerea Iuliei Marin si de sinuciderea acesteia ? A folosit-o pe Iulia Marin pentru ca in eventualiatatea unor probleme cu Ringier sau probleme legale… sa-l poata ataca pe reprezentantul Ringier expunand problemele Iuliei ?
România TV nu a făcut decât să încerce să se afle adevărul. Si ne vom lupta pentru adevăr în continuare. Nicio instituție nu are dreptul să încalce Constituția și drepturile pe care le avem ca jurnaliști. Si noi credem ca persoanele cu probleme psihice trebuie ajutate si integrate. Susținem în continuare că persoanele cu probleme de sănătate trebuie ajutate sa aiba un loc de munca. Dar, Spre deosebire de Tolontan și de toată propaganda rezist, nu credem ca ele trebuie folosite si expuse in razboaie politice sau în războaie personale. Dumnezeu sa o ierte pe Iulia Marin si pe cei care au impins-o la sinucidere.