Acest strat de pământ argilos — smectită — a provocat, de fapt, o mișcare foarte rapidă a plăcilor care au alunecat una pe cealaltă. Cercetătorii înțeleg prin ‘fin’ o grosime de 1-5 m, comparativ cu straturile de circa 40 m observate la frontierele altor plăci în mișcare.
Rezultatele acestor cercetări urmează să fie publicate vineri în revista americană Science.
Cutremurul de pământ cu magnitudinea 9 și tsunamiul care i-a urmat în 11 martie 2011 s-au soldat cu peste 18.000 de morți în nord-estul Japoniei și au provocat catastrofa nucleară de la Fukushima, cea mai gravă după cea de la Cernobâl (Ucraina), din aprilie 1986.
Kotaro Ujiie, profesor la Universitatea din Tsukuba, a participat la un proiect științific lansat imediat după acest triplu dezastru. El a constat în străpungerea adâncimilor submarine de pe o navă de foraj până la circa 7.000 m sub fundul mării. Prin această tehnică, cercetătorii asociați proiectului au prelevat eșantioane din zona unde s-au întâlnit plăcile tectonice.
Ei au descoperit astfel că, în zonele în care stratul de argilă este prins ca în sandviș între straturile de roci impermeabile, el este mult mai alunecos din cauza enormei presiuni suferite, având o consistență apropiată de cea a fondului de ten. Potrivit lui Kotaro Ujiie, acest strat de smectită, care s-a format într-o foarte lungă perioadă din cenuși vulcanice, era inițial la suprafață, dar s-a scufundat treptat în interiorul Pământului împreună cu plăcile tectonice.
Seismologii sunt pe cale să efectueze alte foraje submarine în largul peninsulei Kii din sud-vestul Japoniei, în groapa Nankai, unde placa tectonică filipineză alunecă sub placa eurasiatică și unde există temeri că în viitorul apropiat va avea loc un cutremur devastator.
Totuși, potrivit lui Ujiie, falia tectonică a gropii Nankai este mai puțin alunecoasă decât mai la nord de coasta japoneză. ‘Sub groapă se află o placă relativ tânără care alunecă, dar nu s-a scurs timp suficient pentru a se forma un strat de smectită’, a explicat el.
Pericolul există totuși: în august 2012, guvernul japonez a făcut public scenariul catastrofic al unor puternice mișcări seismice urmate de un tsunami uriaș care ar putea ucide până la 323.000 de persoane pe coasta pacifică a țării, în sud și est. El a precizat totuși că este vorba despre o ipoteză de lucru, destinată să încurajeze autoritățile, întreprinderile și populația să amelioreze sistemele de alertă, de evacuare, de atenuare a pagubelor și de salvare.
Situată la intersecția a patru plăci tectonice, Japonia suferă în fiecare an peste 20% dintre cele mai violente seisme de pe Terra.