SCHIMBAREA LA FAŢĂ 2015: Joi NU trebuie să te cerţi, să dormi afară sau să speli rufe

Ortodoxe 
Schimbarea la Față a Domnului (Dezlegare la pește)

Greco-catolice 
Schimbarea la Față a Domnului Nostru Iisus Hristos

Romano-catolice 
Schimbarea la Față a Domnului; Fer. Octavian, ep.

Praznicul Schimbării la Față este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la 6 august.

Alte articole

Calendar ortodox 27 ianuarie 2025. Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur. Rugăciunea care te ajută să depășești problemele

Calendar ortodox 26 ianuarie 2025. Sfinții vindecători Xenofont și Maria, împreună cu copiii lor, Arcadie şi Ioan, sunt sărbătoriți. Rugăciunea pentru pacea în familie

Înainte de momentul jertfei pe cruce pentru păcatele oamenilor, Mântuitorul Hristos a plecat în Cezareea, pe muntele Taborului, unde a fost urmat de ucenicii săi și de popor.

Lăsându-i pe aceștia la poalele muntelui, Iisus i-a luat cu sine doar pe Petru, Iacob și Ioan. Acolo, pe când se ruga, Hristos s-a schimbat la față, strălucind cu slava dumnezeirii Sale: „Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17; 1-8). În acel moment, ucenicii L-au văzut în adevărata Sa înfățișare: Dumnezeu, căci strălucea ca soarele, și Om, căci avea un veșmânt. Umanitatea Lui era atât de pătrunsă de dumnezeire, încât veșmântul și trupul Său au strălucit ca lumina.

Pe muntele Tabor, Hristos S-a arătat apostolilor în adevărata Sa ipostază de Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Lumina în care S-a arătat era harul dumnezeiesc, iubirea veșnică a lui Dumnezeu. Pentru ca ucenicii să poată vedea pe Iisus în lumina Sa necreată, ei înșiși au fost pătrunși de această lumină, de acest har. Numai astfel au putut vedea cu ochii trupești lumina dumnezeirii.

Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe afirmă că, de fapt, nu Hristos a fost Cel care S-a schimbat la față, ci schimbarea s-a petrecut în apostoli, deschizându-li-se ochii minții și văzându-L așa cum de fapt era încă de la Întrupare. În Persoana Sa, natura divină a întrepătruns natura umană în momentul Întrupării. La rugăciunea Lui de pe Tabor, s-a produs o schimbare în apostoli, văzându-L cum era în realitate.

După cum, acceptând Botezul, Hristos a anticipat răscumpărarea tuturor și prin Învierea Sa, a deschis calea Învierii tuturor, tot așa, transfigurându-se pe Tabor, a dat oamenilor posibilitatea de transfigurare și îndumnezeire. Orice om, prin credință, rugăciune, practicarea Tainelor Bisericii și prin fapte bune față de semenii săi, se poate umple, pe măsura curăției sale sufletești, de această lumină dumnezeiască, care este iubirea lui Dumnezeu.

La Schimbarea la Față, S-a arătat din nou Sfânta Treime: norul care învăluise pe apostoli era Duhul Sfânt, iar glasul care a vorbit din acest nor era Dumnezeu Tatăl. Porunca Tatălui „de El să ascultați!” reprezintă calea pe care oamenii trebuie să meargă în viață, după cum Iisus Însuși a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.

Superstiţii legate de această zi

În satele româneşti încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba. Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul.

Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă sigur vor fi vindecaţi. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. Biserica a rânduit ca, de sărbătoarea Schimbării la Faţă, să se facă dezlegare la peşte pentru bucuria praznicului, ce are loc în timpul postului Sfintei Marii. Se sfinţesc grădinile În această perioadă să sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani. De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuţi în nefiinţă, ci să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora. Din 6 august, toamna începe să-şi intre în drepturi. De acum înainte, iarba nu mai creşte, păsările se pregătesc să plece spre ţările calde, insectele se pregătesc să intre în pământ. Frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamnă va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâta. În popor se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarnă care va veni va fi una plină de ninsori.

Este bine ca, până la această dată, ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. De acum încolo iarba şi florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg şi ultimele plante de leac. În această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se sterpezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile.

O veche superstiţie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.