Sfârşitul lumii se apropie, dar nu în viitorul apropiat. Ultimele urme de viaţă pe Terra, conform unui nou studiu, ar putea să dispară aproximativ peste 1,75 miliarde de ani în urma evaporării complete a apei lichide de pe suprafaţa sa, ceea ce impune limite stricte de timp cu privire la posibilitatea apariţiei vieţii inteligente pe alte planete, scrie Agerpres.
Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea de Ştiinţe ale Mediului din East Anglia, care a analizat alte planete din afara galaxiei noastre, în încercarea de a calcula în cât timp planeta noastră ar putea deveni de nelocuit.
Studiul, apărut în revista Astrobiology, a examinat şapte planete, inclusiv Pământul, pentru a determina cum se vor schimba zonele de locuit pe măsura schimbării luminozităţii Soarelui şi a altor stele.
„Astfel de studii ne permit să evaluăm şansele de dezvoltare a vieţii pe alte planete. Desigur, evoluţia este dependentă în mare măsură de întâmplare, dar ştim că pentru apariţia omului s-a consumat 75% din timpul de când există viaţă pe Pământ. Este destul de probabil ca totul să se deruleze în acelaşi mod şi pe alte exoplanete„, consideră Andrew Rushby, cercetător la Universitatea din East Anglia (Norwich).
Rushby şi colegii săi au calculat timpul de dispariţie a vieţii pe Pământ şi au evaluat şansele apariţiei ei pe alte şapte exoplanete cunoscute în ‘zona de viaţă’, construind un model al sistemului planetar pe calculator. Ei au luat în considerare modul în care se produce modificarea luminozităţii pe măsura îmbătrânirii Soarelui şi a fost evaluată probabilitatea existenţei vieţii pe alte planete în momente diferite.
Simularea a arătat că viaţa pe Pământ va exista încă aproximativ 1,75 miliarde de ani, ceea ce reprezintă aproximativ un sfert din timpul total al existenţei sale pe planeta noastră.
Aproximativ în această perioadă de timp, Soarele va încălzi într-atât de mult pe Terra încât apa se va evapora din mări şi oceane. După cum subliniază cercetătorii britanici, oamenii şi alte organisme multicelulare vor dispărea mult mai devreme şi către limita respectivă de timp pe Pământ se vor întâlni doar microorganismele cele mai rezistente.
Calcule similare pentru Marte şi alte exoplanete au arătat că dimensiunea Soarelui şi a stelelor va constitui factorul principal pentru ‘durata vieţii’ pe acestea. De exemplu, o stea asemănătoare Soarelui va limita durata vieţii pe planeta Kepler-22b la 4,3-6,1 miliarde de ani, iar o mică stea pitică roşie va face ‘superpământul’ Gliese 581d locuibil timp de 45-55 miliarde de ani.
Prin urmare, oamenii de ştiinţă recomandă să se ţină seamă de acest factor atunci când se caută o „dublură” a Pământului cu ajutorul telescoapelor orbitale şi al celor de la sol.