Informaţia a fost confirmată de agenţia de presă MTI, care l-a citat pe agentul literar al scriitorului.
Imre Kertész s-a născut la Budapesta, în 1929. În 1944, a fost deportat în lagărul de exterminare de la Auschwitz şi, apoi, în cel de la Buchenwald, de unde a fost eliberat un an mai târziu.
A lucrat ca jurnalist, scriind în cotidianul din Budapesta ”Világosság”, dar a fost concediat în 1951, când ziarul a adoptat linia editorială a Partidului Comunist. După doi ani de serviciu militar, a început să se întreţină din traduceri şi scrieri independente. Kertesz a tradus din operele lui Elias Canetti – scriitor care i-a influenţat stilul literar, Sigmund Freud, Hugo von Hofmannsthal, Friedrich Nietzsche, Joseph Roth, Arthur Schnitzler, Ludwig Wittgenstein, dar şi din operele autorilor moderni austrieci şi germani.
Printr-un text publicat în Frankfurter Allgemeine Zeitung, în 2006, Kertész a stârnit reacţii adverse în România, scriind despre universitatea din Cluj-Napoca, cu titlul „Institutul lui Ceauşescu”. Scriitorul a vorbit, atunci, despre restrângerea învăţământului în limba maghiară în vremea comunismului, pe care autorităţile postdecembriste ar fi menţinut-o. Mai mult, în acelaşi an, scriitorul a semnat o petiţie, alături de alţi 80 de semnatari, prin care se cerea înfiinţarea unei universităţi maghiare de stat la Cluj-Napoca, separată de universitatea în limba română.
Imre Kertész a obţinut un număr impresionant de premii, dintre care Premiul Jozsef Attila (1989), Premiul Orley (1990), Premiul Literar de la Brandenburg (1995), Premiul Marai Sandor (1996), Leipziger Literaturpreis fur die europaische Verstandigung (1997), Premiul Friedrich Gundolf (1997), Premiul Herder (2000), Premiul Hans Sahl (2002).
În 2002, Academia Regală din Suedia i-a acordat premiul Nobel pentru literatură, pentru lucrările sale care au portretizat lagărele naziste ale morţii, ca ”ultimul adevăr” despre cât de jos poate să coboare fiinţa umană.