Scrisoarea căţeluşului care a decis să plece de acasă, o povestioară pentru suflet

Draga stapane,

Asa cum vei vedea dupa ce vei citi aceasta scrisoare, am decis sa plec din aceasta casa, o casa pe care pana acum o consideram ca fiind si casa mea. Am pus in bagajul meu doar strictul necesar – o hainuta care sa imi tina de cald pe furtuna si viscol, putina mancare care sa imi ajunga pentru vreo doua zile, castronul meu preferat si o sticluta cu apa.

Nu am vrut sa abuzez prea mult de bunavointa ta. Daca te intrebi de ce am luat aceasta decizie, iti pot da cateva exemple foarte scurte.

In primul rand, vreau sa stii ca m-ai pedepsit foarte des pentru lucruri de care nu eram deloc vinovat. Nu ai stat nici macar pentru o secunda sa te intrebi ce se intampla cu adevarat, ci m-ai pedepsit asa cum stii ca nu imi place deloc: m-ai trimis sa stau ore in sir doar pe metrul meu patrat de paturica, fara sa ma misc de acolo.

Alte articole

Experimentul adorabil care a devenit viral. S-a prefăcut că doarme, în timp ce câinele saliva uitându-se la mâncarea lui: „Să văd dacă fură”

Fetiță de șase ani, mușcată de câine în timp ce mergea la școală. Incident șocant pe o stradă din București

Apoi, dupa ce ca stai tot mai putin timp pe acasa, cand ajungi in sfarsit seara tarziu nici nu ma scoti si pe mine o plimbare scurta doar ca sa imi dezmortesc labutele. Si apoi tot pe mine ma certi ca mi-am facut nevoile in casa…. si, uite asa, iar am ajuns pe acelasi metru patrat de paturica.

Te-ai intrebat vreodata de ce rod firele de prin casa? Te-ai gandit vreodata ca poate ma plictisesc, ca poate opt ore pe zi pentru a sta singur sunt prea lungi pentru mine?

Foarte rar imi cumparai jucarii, asa ca trebuia sa gasesc eu ceva cu care sa ma joc. Si ghici ce? Iar eram pedepsit!

Ultimul lucru si cel mai important pentru mine: te-ai intrebat vreodata daca am nevoie de afectiune? De iubire?

Stii, cand m-ai luat iti petreceai mai tot timpul cu mine, mergeam pe afara, ne jucam… eram doar noi doi. Insa imediat ce am crescut ai uitat complet de mine. Au fost atatea momente in care aveam nevoie de afectiunea ta… dar nu am primit-o!

Asa ca… am decis sa plec. Mai bine o viata de caine pe strazi decat sa ma simt abandonat in propria casa, de persoana care inseamna totul pentru mine.

In cazul in care te razgandesti, sa stii ca voi fii timp de doua zile pe presul de la magazinul din coltul strazii. Mai am o speranta… poate ca lucrurile vor fi din nou frumoase intre noi.

Al tau pentru totdeauna,
Puf.