O scrisoare emoționantă semnată de o învățătoare, adresată părinților elevilor aflați înaintea Evaluării Naționale pentru clasele a II-a și a IV-a, a devenit virală pe rețelele de socializare. Textul motivațional reprezintă un îndemn pentru părinți să-și susțină copiii indiferent de rezultatele pe care le obțin la acest examen.
Scrisoarea unei învățătoare adresată părinților, înainte de Evaluarea Națională, a devenit virală pe internet. Cadrul didactic îi roagă pe părinții să le ofere sprijin copiilor, indiferent de rezultatul pe care îl vor obține la examene, să nu le distrugă celor mici încrederea în ei, chiar și în cazul în care obțin o notă mai mică, pentru că nu toți sunt făcuți pentru a înțelege matematica sau chimia ori alte materii grele.
„Examenul de Evaluare Națională și perioada evaluărilor vor începe în curând. Știu că toți aveți emoții în legătură cu copiii voștri, întrucât cu toții vă doriți ca aceștia să se descurce cât mai bine.Dar vă rog să vă amintiți că printre elevii care vor da evaluarea există un artist care nu are nevoie să înțeleagă matematica.Există un antreprenor căruia nu îi pasă de istorie sau limba engleză. Există un muzician ale cărui note la științe nu vor conta în viitor. Există un sportiv ale cărui abilități fizice sunt mult mai importante decât geografia.În cazul în care copilul vostru va obține rezultate excelente, e grozav.
Dar în cazul în care fiica sau fiul dumneavoastră nu va obține numai rezultate de top vă rog să nu le distrugeți încrederea în sine sau demnitatea. Spuneți-le că este în regulă. Este doar o evaluare. Sunt făcuți pentru lucruri mult mai mari în viață.Spuneți-le că indiferent cât de mari sau de mici vor fi rezultatele îi iubiți și că nu îi veți judeca pentru ele.Vă rog, faceți asta, și când o veți face, priviți-vă copiii cucerind lumea. O evaluare sau un rezultat mic nu le va curma visele și nici talentele.Și, vă rog, nu cred că medicii și IT-știi sunt singurii oameni fericiți din lume. Cu calde salutări”, sunt rândurile semnate de învățătoarea Toșa Teodora.
Acest cadru didactic nu este singurul care a adresat o scrisoare copiilor și părinților prin care își spune părere despre relația acestora. Rândurile Mihaelei Codrean, învățătoare în Satu-Mare, au devenit, de asemenea, virale în online. Ea subliniază faptul că dascălul nu este un subaltern al părinților și că nu este normal ca de fiecare dată să fie împroșcat cu noroi, jignit și batjocorit în fața copilului sau a altor părinți și cadre didactice doar pentru că părintele consideră că învățătorul este vinovat pentru un eventual eșec al celui mic.
„Scrisoarea unei învățătoare către părinții copiilor din clasă…din orice clasă! Din nou nu pot să tac. Nu am fost atacată direct(nici nu se putea, sunt în pauză încă). Am auzit doar voci, ale diferitelor persoane, vorbind despre cadre didactice. Știți cum? Cu dușmănie, cu revoltă, cu ură în glas și în privire. Și nu, nu mai pot să tac. Deci scriu smile emoticon Părinte drag, tu poate nu realizezi câtă munca am depus eu până am primit o diplomă. O diplomă care să spună că sunt capabilă să îți educ copilul. Nu știi că mă trezeam cu noaptea în cap pentru a termina un proiect de lecție, nu știi câte ore am fost asistată, criticată, șlefuită de dascălii mei la practică, nu știi că aveam zile când abia mă târam spre casă, obosită și flămândă, nu știi de weekenduri întregi în care decupam, pictam, confecționam materiale, până nu îmi simțeam degetele…sau spatele, sau sufletul. Dar anii grei au trecut și am obținut diploma. Și, lângă numele meu apare un frumos cuvânt, visat și râvnit: învățătoare…
Dar anii de muncă nu s-au terminat. Și, părinte drag, chiar dacă poate pare greu de crezut, eu îți iubesc copilul. Pe fiecare dintre ei, din clasa mea, din școala mea, din jurul meu. Și îmi iubesc munca. Chiar dacă am avut tentative de a o schimba. Meseria de învățător, de dascăl, rămâne în sufletul meu, indiferent ce îmi vă fi dat să mai trăiesc. Acestea fiind zise, te rog TE ROG respecta-mă. Nu mă vorbi de rău, mai ales nu în prezența copilului tău. Nu îmi spune, cu reproș în glas, că fratele băiatului tău reușea să facă exerciții cu înmulțiri mai dificile în clasa a treia, decât fac eu cu copilul tău acum. Tu nu știi, dar programa s-a schimbat între timp. Și, ca mama îți spun, fiecare copil e unic. Nu mă considera un dușman, ci un aliat.
Și nu uita un lucru: eu singură nu voi reuși niciodată să-ți educ copilul, dacă nu am tot sprijinul tău, dacă tu nu continui acasă munca pe care o fac eu la clasă. Întreabă-ți copilul ce teme are. Pune-l să citească în plus. Ascultă ce are de spus. Și, mai ales, nu aștepta din partea mea să fac minuni. Sunt doar un om. Greșesc și eu, știu. Nu mă superi dacă îmi spui că am greșit, ci mă rănește tonul tău și atitudinea ta. Nu suntem șef și subaltern, tu și eu, ci o echipă. Iar câștigătorul va fi copilul tău. Îți mulțumesc dacă ai avut răbdarea să citești tot. Și îți mulțumesc de o mie de ori mai mult dacă vei ține cont de ce ai citit, înainte de a adresa cuvinte jignitoare la adresa colegilor mei, dascălii de pretutindeni”, este scrisoarea învățătoarei.