Elev din Galaţi, scrisoare către Guvern. Vlad face referire mai ales la cei copiii care studiază muzica, pentru că „este imposibil să faci ore de muzică prin Zoom”, scrie edupedu.ro.
Scrisoarea deschisă semnată de Vlad Ciocoiu, elev în clasa a XI-a la Liceul de Arte din Galați:
„Guvernanţilor şi oricui m-ar putea ajuta…
Mă numesc Vlad Ciocoiu, am aproape 17 ani și sunt în clasa a XI-a a Liceului de Arte din Galați, loc în care mă aflu încă din clasa I. Studiez pianul și pot spune că am dezvoltat o conexiune puternică cu muzica încă de la primul meu contact cu instrumentul, la vârsta de 4 ani.
În viață vreau să scriu muzică și să îmi găsesc sensul existenței în artă (oricât de clișeistic ar suna acest lucru). Pe lângă asta, sunt un simplu adolescent căruia îi place să se bucure de viață, să petreacă timp cu prietenii și să meargă la școală.
Exact, sunt unul dintre acei copii care se bucură să meargă la școală, așa cum este ea. Pentru mine, ca artist în formare, un liceu vocațional este locul în care mă pot dezvolta cel mai bine; am avut și am de-a face cu multe experiențe interesante, unele vitale în arhitectura oricărui muzician, iar de-a lungul anilor am întâlnit oportunități ce mi-au schimbat viața.
Am fost șocat să aflu împreună cu colegii mei că începând de luni, 9 noiembrie, școlile se închid din nou, practic, obligându-ne pe unii dintre noi să ne izolăm și să ne continuăm, din nou, educația muzicală online.
Perioada de izolare din primăvară mi-a arătat mai mult ca oricând cât de important este tot ceea ce facem la școala. Știam asta încă din clasele primare, dar desfășurarea defectuoasă sau chiar neefectuarea orelor pe internet m-au făcut să mă bucur și mai mult de tot ceea ce aveam, atunci când școala a reînceput în septembrie.
Aș dori, totuși, să vorbesc mai exact despre orele de muzică, cele pentru care m-am înscris în primul rând la acest liceu, închiderea școlilor reprezentând efectiv o catastrofă pentru mine și colegii mei atât în primăvară, cât și acum.
Pe scurt, este imposibil să faci ore de muzică prin Zoom. Aș putea încheia scrisoarea mea spunând doar atât, dar, de vreme ce am ajuns până aici, haideți să vă spun o mică poveste despre cum (nu) poate continua pregătirea artistică în format online. În primăvară, odată cu instaurarea stării de urgență, am avut posibilitatea de a continua într-un mod susținut doar orele de pian principal dintre toate celelalte de specialitate. Am fost nevoit să renunț la aproape toate, în mare parte din cauza dificultăților tehnice.
Și atunci, și acum am folosit aceleași platforme, cu au aceleași limitări. Să luăm un caz aparent simplu, o oră de pian 1 la 1, pur și simplu un profesor și un elev într-o sesiune de apel video. Numărul de participanți este mic, dar lucrurile nu sunt deloc simple: din proprie experiență, deși beneficiez de o conexiune bună la internet, la fel și profesoara mea, platforma (precum și echipamentul pe care aceasta funcționează) distorsionează sunetul într-un mod în care nu se mai înțelege exact cum cânt. Sunetele tari devin încete, iar cele încete devin tari, neputând lucra astfel la expresivitatea muzicală (iar o piesă fără expresivitate nu are suflet, pur și simplu).
Nu am putut auzi de fiecare dată indicațiile date de profesoara mea, platforma reducând volumul vocii dumneaei în timp ce cântam. Astfel nu mi-am putut modifica într-un mod activ interpretarea. În plus, comunicarea printr-un laptop făcea întreaga experiență să pară pur şi simplu deconectată, o oră online ajungând să fie mai puțin productivă și cu multe frustrări în final, combinate cu ocazionale întreruperi de sunete ce apăreau „fix la momentul potrivit”…”
Citeşte AICI întreaga scrisoare!