Scrisoarea unui profesor pentru Klaus Iohannis

Iată scrisoarea lui Cosmin Șontică către Klaus Iohannis:
„Stimate domnule profesor Klaus Werner Iohannis,
Numele meu este Cosmin Șontică, am 28 de ani și sunt profesor de limba și literatura română la o școală din municipiul Buzău.
Vă adresez această scrisoare ca răspuns la afirmațiile făcute de dumneavoastră în timpul unei emisiuni televizate, în cadrul căreia ați spus că profesorii din România care nu au reușit să își cumpere mai multe case din salariul de bugetar „au avut ghinion”.
În primul rând, aș vrea să vă spun că am primit cu amărăciune declarația Dumneavoastră. Personal, consider că, prin afirmațiile făcute, v-ați jignit profund (foștii) colegi de breaslă, poziționându-vă undeva deasupra tuturor celor care au ținut cândva și țin astăzi creta în mână. Știu că vă doriți mult să ajungeți președintele României, însă mai știu că șeful unui stat democratic ar trebui să fie un soi de „primus inter pares”, adică un „prim între egali”, ceea ce Dumneavoastră nu sunteți nici acum și nici nu cred că veți fi vreodată. De ce? Pentru că ne tratați cu o superioritate soră cu indiferența, mergând până într-acolo încât a ne considera pe toți niște bătuți de soartă pentru că am ales nobila profesie de dascăl!
Cred că dumneavoastră ar trebui să știți cel mai bine care este condiția profesorului din România și sunt de părere că, dacă nu aveți posibilitatea de a ajuta, ați putea măcar să nu mai puneți sare pe rănile celor care, din umilul salariu de educator, n-au reușit nici măcar să-și achite chiria pe luna trecută la garsoniera de 18 metri pătrați.
În al doilea rând, aș vrea să subliniez că EU NU SUNT UN GHINIONIST. Mă consider chiar un român NOROCOS, care a avut șansa de îmbrăca o „haină” nobilă, cea de profesor, chiar dacă ea nu mi-a adus până acum șase case, așa cum a făcut în cazul Dumneavoastră. Sunt norocos că m-am născut într-o țară frumoasă, cu oameni și buni, și răi, ai căror copii – educați în școlile românești – au dus mai departe, în lume, renumele țării noastre.
Asemenea colegilor mei, sunt norocos că mi s-a acordat responsabilitatea de a avea grijă de sufletele și mințile copiilor dumneavoastră, chiar dacă statul român îmi oferă, în schimb, o sumă care, probabil, dumneavoastră nu v-ar ajunge nici măcar să plătiți întreținerea pentru una dintre cele șase proprietăți.
Nu, eu nu am avut ghinion pentru că nu mi-am putut cumpăra, din salariu, mai mult de o mașină la mâna a doua – și aceea, cu destul efort. Nici pentru că nu am făcut meditații cu elevii, preferând să îi „meditez” în timpul orei de curs, așa cum m-au învățat școala și bunul simț.
În final, aș vrea să vă spun că, dacă există în România vreun profesor ghinionist, acela sunteți DUMNEAVOASTRĂ, domnule Iohannis!
Din respect, vreau să vă urez succes în campania electorală, însă aș vrea să știți, totodată, că pe votul meu nu vă puteți baza. Nu știu cât contează acest aspect pentru Domnia Voastră, însă pentru mine, refuzul de a alege un om care mă consideră ghinionist doar pentru că nu mă scald în bani și case, este suprema răsplată.
Cu stimă,
Cosmin ȘONTICĂ