Sebastian Ghiţă este de părere că, cităm, „Fară să conştientizam că valorile acestor oameni sunt interesul stăpânilor lor străini si minciuna riscăm să retrăim ceea ce au patimit bunicii si parinții noştri”.
„Cine uita nu merita !
Nicolae Iorga
Neo Marxiştii lui Ciolos nu par cu nimic diferiți de propagandiştii rusificatori din 1946. Fară să conştientizam că valorile acestor oameni sunt interesul stăpânilor lor străini si minciuna riscăm să retrăim ceea ce au patimit bunicii si parinții noştri.
” Sub protecţia tancurilor bolşevice, alegerile parlamentare din 1946 au fost falsificate, opoziţia democratică fiind decapitată. Concomitent, s-a trecut la epurarea Academiei Române de aşa-numiţele elemente reacţionare duşmănoase. La 7 iunie 1946 primul ministru Petru Groza a cerut înlăturarea unor membri ai acestui înalt for ştiinţific. Iniţial s-a convenit eliminarea a doi membri, Nichifor Crainic şi Petre P. Panaitescu. Ulterior au fost „epuraţi” şi alţi academicieni, între care marele filosof Ion Petrovici, profesor universitar şi fost ministru.
Liderilor Partidului Naţional Ţărănesc li s-a făcut celebra înscenare în 1947, la Tămădău, această formaţiune politică fiind scoasă în afara legii, iar conducătorii, în frunte cu Iuliu Maniu, aruncaţi în închisoare. Ulterior a fost dizolvat şi Partidul Naţional Liberal – Dinu Brătianu. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I, considerat ca fiind ultima redută anticomunistă, s-a văzut nevoit să abdice. Drumul spre sovietizarea României era acum deschis.
La 1 februarie 1948 şi-a inaugurat lucrările, la Bucureşti, Congresul de unificare a Partidului Comunist Român cu Partidul Social Democrat, creându-se astfel Partidul Muncitoresc Român. Unii lideri social democraţi, precum Constantin Titel Petrescu sau Ion Fluieraş, nu au fost de acord cu fuziunea celor două formaţiuni politice şi au primit ani grei de închisoare.
Comuniştii au trecut apoi la modificarea Constituţiei democratice din 1923, prin care România fusese monarhie parlamentară. La 8 aprilie 1948, Adunarea Naţională a pus în discuţie noul proiect al legii fundamentale a statului român, care a trebuit aprobat cinci zile mai târziu, la 13 aprilie, cu unanimitate de voturi. Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nu mai erau garantate şi nici proprietatea privată.”, a scris Sebastian Ghiţă.