Sebastian Ghiţă – reţinut la Belgrad în noaptea de 13 spre 14 aprilie şi plasat apoi în arest preventiv – a fost eliberat în urmă cu o săptămână, în baza unei decizii a Curţii Supreme din Serbia, după depunerea unei cauţiuni de 200.000 de euro. Printre obligaţiile impuse de instanţa sârbă, este şi aceea de a se prezenta la poliţie la datele de 1 şi 15 ale fiecărei luni, până la soluţionarea dosarului deschis pentru utilizarea unei identităţi false. De altfel, Sebastian Ghiţă s-a prezentat joi la o secţie de Poliţie din Belgrad, pentru controlul judiciar.
Lui Ghiţă i-a fost reţinut paşaportul şi i s-a interzis să părăsească Belgradul. Omul de afaceri aşteaptă o decizie privind cererea de extrădare formulată de autorităţile române.
În 19 mai, Ghiţă a fost fost audiat la Curtea Supremă din Belgrad ca urmare a cererii de extrădare formulată de autorităţile române, el arătând că se opune extrădării şi invocând persecuţii politice. Avocatul său a solicitat ca măsura detenţiei să fie înlocuită cu arestul la domiciliu. Pe numele lui Sebastian Ghiţă există două mandate de arestare în lipsă, el având cinci dosare penale în România.
Dan Andronic a publicat luni a doua parte a interviului cu Sebastian Ghiţă, pe care l-a luat în Belgrad, la scurt timp după elimberarea din arest a fostului deputat. „Sebastian Ghiță nu a acceptat nici măcar să-l înregistrez audio sau video, așa că nu-mi rămâne decât șansa acestui material, cu speranța că voi apuca să fac și primul interviu cu el.Prima întâlnire cu Sebastian Ghiță a fost un mic șoc. Eram lângă un magazin central din Belgrad, care chiar așa se numea – Beograd- îl așteptam și nici nu l-am recunoscut când a ajuns lângă mine.
Era un cu totul alt om. Nu mă refer la înălțime, față sau caracteristici fizionomice, ci la întregul lui aspect.Este un cu totul alt Sebastian Ghiță decât cel pe care-l cunoscusem la București, umblă îmbrăcat doar în cămașă sau tricou negru, adidași, șapcă neagră. Avea și ochelari de vedere.Spuneam că m-a lăsat să-i fac o fotografie, așa că am încercat să vi-l descriu în cuvinte.Nu-mi dau seama dacă am transmis exact senzația pe care am avut-o, dar pentru mine a fost o apariție stranie. Între timp A3 a difuzat imagini cu el, așa că misterul nu mai este mister…
Prima întâlnire dintre mine și Sebastian Ghiță a fost de fapt o plimbare lungă prin Belgrad. Am vorbit puțin la început, îl întrebam cum se simte, el mă mai întreba despre unul sau altul din țară.
Nu prea știa ce s-a întâmplat în România, nu era la curent cu mare parte din serialul EvZ – Operațiunea “Noi suntem Statul!”, deși a fost unul din participanții la partidele de tenis de la T14 sau la chermezele de la K2. Mărturisesc că în primul moment m-a nemulțumit, după care mi-am dat seama că se gândea la altele.
L-am rugat ca primul loc pe care-l vedem împreună să fie restaurantul în care a fost reținut.
Am plecat pe jos, un drum lung, am traversat parcul central al orașului și am ajuns pe niște străduțe cu blocuri mici și case.
Mă așteptam la un restaurant somptuos, gen Casa di David…
Se numea PESCATORE, era dedicat preparatelor din pește și nu era frecventat decât de localnici. Când am ajuns noi acolo, deși era ora prânzului, nu era nimeni. Părea un loc bun unde să mânânci dacă nu vrei să fii văzut.
Am întrebat dacă l-a ales la întâmplare, sau venea des aici. Mi-a spus că a stat de vorbă cu fratele lui vreo 4 ore, după care au ieșit să mânânce.
Crezi că aveai filaj, l-am întrebat.
Cred că aveam deja o grămadă de oameni pe urme…
Am intrat, m-am așezat la masa la care a stat când a fost reținut și l-am rugat să-mi facă o poză.
A venit un chelner imediat să ne întrebe dacă vrem ceva, am spus că nu și am plecat.
Era același chelner care îi servise în noaptea de 13-14 aprilie 2017, noaptea reținerii.
S-a uitat lung la el, ca la o figură pe care o știa de undeva, dar n-a dat semn că știe cine e.
Nu l-a recunoscut, ceea ce m-a convins că nu numai mie mi s-a părut că Sebastian Ghiță arată cu totul altfel.
Povești pescărești cu reținerea lui Ghiță
Reținerea lui n-a fost așa cum s-a povestit prin presa de la București, alimentată cu diverse versiuni de către autoritățile române.
Am încercat să pun cap la cap ceea ce mi-au povestit avocații, amintirile lui și parte din informațiile oficiale.
Totul s-a petrecut în noaptea de 13-14 aprilie 2017, în jurul orei 22.30, ora Belgradului.
Fratele său era cel urmărit, fusese dat în consemn la graniță, a aterizat la Istanbul pe 13 aprilie, a închiriat o mașină și a plecat spre Serbia.
A avut filaj de la Interpol de cum a intrat în mașină, pentru că așa bănuiam, exista un grup de persoane care imediat de ieșeau din țară, erau luate în colimator. Iar fratele lui Sebastian Ghiță era pe primul loc.
Nu știu cum au comunicat cei doi frați, dacă era prima întâlnire, dar cert este că s-au văzut în casa în care locuia Sebastian Ghiță ăn Belgrad, iar după ce au discutat câteva ore s-au dus să mânânce.
Au mers 10-15 minute pe jos, au ales un restaurant la întâmplare. Erau deja luați în supraveghere de polițiști.
Știrile potrivit cărora Sebastian Ghiță și fratele lui au stat 4 ore în restaurant, că a fost oprit la un baraj de poliție sau de o patrulă pe stradă sunt doar mici diversiuni.
Toate versiunile eroice pe care le-am auzit lasă loc unei operațiuni mult mai prozaice.
Urmărit de Interpol
Imediat cum s-a așezat la masă, unul dintre polițiștii în civil i-a făcut o poză cu telefonul și a trimis-o spre identificare și confirmare.
Este poza pe care ați văzut-o publicată în presă.
Nu era rezultatul vreunei operațiuni de filaj de durată, nu fusese făcută cu câteva zile înainte, ci era una extrem de apropiată momentului în care a fost reținut.
Imediat ce au primit răspunsul cu confirmarea identității, agenții au acționat.
Vreo 20 de polițiști cu veste pe care scria INTERPOL au dat năvală, le-au cerut actele și i-au reținut. Știți deja că avea acte false de student sloven, pe numele de ALEKSANDAR IVANOVIC.
Ghiță s-a uitat în jur dacă poate să fugă, era blocat din toate părțile.
L-am întrebat de ce a făcut-o, de ce a prezentat actele false, când era evident că pe el îl căutau, că nu era o întâmplare faptul că veniseră să-i legitimeze.
Mi-a spus că așa s-a gândit atunci, că a învățat din baschet că meciul se joacă până în ultima secundă. Poate scăpa…
L-am întrebat dacă i-a fost frică.
Mi-a spus că da.
Credea că sunt polițiști români.
A fost mai liniștit când a fost dus la o secție de poliție sârbească.
Nu vrea să se știe unde stă
Plecând de acolo, i-am cerut să mergem la el acasă. Vroiam să văd cum arată locuința pe care o avea închiriată. Văzusem multe poze, una din ele arăta o vilă.
A zis că vrea să ne plimbăm, că nu vrea să se știe unde stă. S-a obișnuit cu plimbările lungi, face cel puțin două pe zi.
Am înțeles de ce preferă să nu se știe unde stă. Așa că am luat-o spre hotelul meu. Nici n-am mai insistat pe parcursul orelor pe care le-am petrecut împreună.
Procurorul DNA îi pregătea o operațiune de “frăgezire”
Cum și de ce a fugit Sebastian Ghiță din România în noaptea de 19 decembrie 2017.
Potrivit declarațiilor date la poliție și în fața judecătorilor sârbi a fugit din România pentru că se temea că se va atenta la integritatea sa fizică și psihică.
În acest proces de extrădare, rolul procurorului DNA Mircea „Portocală” Negulescu este clar conturat, iar documentele și declarațiile care au ieșit în public în ultima vreme nu au făcut altceva decât să dea argumente avocaților lui Sebastian Ghiță.
Mai mult, există mărturii privind faptul că i se pregătea o reținere după expirarea imunității parlamentare, la care se adaugă o întâmplare din 16 sau 17 decembrie 2016, când se spune că procurorul DNA Mircea Negulescu a făcut o vizită la sediul arestului preventiv din Câmpina, unde i-a pregătit o celulă lui Sebastian Ghiță.
Doi deținuți cu infracțiuni de violență, tovarășii lui
Îi stabilise și tovarășii de celulă, pregătind o operațiune clasică de “frăgezire”, ceea ce adaugă detalii picante fugii sale.
Pe 20 decembrie, i se termina mandatul de deputat, așa că pentru aceeași zi era invitat la DNA unde urma să fie reținut.
În prima fază, presa centrală fusese anunțată că pe 20 decembrie la sediul DNA Ploiești va avea loc un eveniment important, după care anunțul s-a amânat pentru 21 decembrie, pentru că nu se prezentase fostul deputat la audiere.
În aceea zi, pe 21 decembrie, Procurorul Mircea „Portocală” Negulescu îl aștepta în pragul ușii, o „onoare” care spunea multe.
Numai că Sebastian Ghiță era plecat demult. Ajunsese la Belgrad.
O imagine celebră, preluată de toate televiziunile, cu procurorul DNA Negulescu în așteptarea lui Ghiță.
Ce înseamnă operațiunea de „frăgezire”?
Este o formă de presiune a procurorilor pe care am mai auzit-o invocată cel puțin în încă un caz celebru, cel al lui Dorin Cocoș și al fiului său.
Despre vizita procurorului Mircea Negulescu la arestul de la Câmpina, unul din cele mai dure din țară, prin telefonul fără fir, s-a aflat de la unii din „clienții” aflați în același locație.
S-a spus că s-au stabilit toate amănuntele reținerii, inclusiv celula în care urma să fie „cazat” Ghiță. Cu ciment pe jos și WC înfundat, plus doi „colegi” condamnați pentru infracțiuni cu violență.
Ca o paranteză, aceste informații mi-au fost confirmate de Victor Ciutacu, în cursul zilei de vineri, când mi-a arătat un mesaj de la „Șomerul”, un arestat preventiv care urma să fie unul din tovărășii de celulă al lui Sebastian Ghiță.
Am luat și eu legătura cu Vlad Constantin, zis Șomeru, care mi-a spus că-l pot cita cu următoarele afirmații:
Te cam trec fiorii dându-și seama că vorbim de confesiunile unui procuror făcute unui om pe care îl vroia băgat la închisoare.
Ultima întâlnire cu conducerea SRI
Pentru o mai bună înțelegere a momentelor dinaintea fugii lui Ghiță din România trebuie să vedem și ce s-a întâmplat puțin înainte.
S-a spus că ultima întâlnire importantă a fost cu cei din conducerea SRI, o vizită de adio la celebra locație din Primăverii, K2, organizată de conducerea serviciului pentru cei care făcuseră parte din comisia de control și care-și încetau mandatul.
Au participat din partea SRI, directorul Eduard Hellvig, prim-adjunctul Florian Coldea și proaspătul adjunct Adrian Ciocîrlan.
Sebastian Ghiță a vorbit cu fiecare dintre ei, iar după cum aflasem de atunci, iar ex-senatorul Daniel Savu a confirmat, ultima conversație a fost cu Florian Coldea.
La un moment dat, Coldea i-a spus ceva la ureche. După această moment, Sebastian Ghiță a plecat.
L-am întrebat dacă informația este corectă. Mi-a zis că da. Și atât.
Am încercat să aflu mai multe, dar Ghiță mi-a spus doar lucruri pe care le știam și le spusesem public.
I-am spus că au circulat numeroase versiuni asupra materialelor filmate despre Coldea și Kovesi și mi-a spus doar că a înregistrat singur toate episoadele, fără ajutorul nimănui.
Mai are ceva „marfă”? N-am primit nici un răspuns…
Dar eu știu că mai există. Unde le ține ascunse? La Belgrad, la un om de încredere din altă țară?
Nici avocații lui nu sunt mai vorbăreți, se concentrează pe proces, știu că va fi un efort de durată.
Cum a trecut frontiera
Rămăsesem la momentul în care Sebastian Ghiță a plecat din țară. Întrebarea fundamentală este cum a trecut frontiera, pe unde și dacă avea vreo interdicție în acel moment.
N-am scos nimic de la el, decât o poveste pe care nu are rost să o redau. Nu cred că mi-a spus adevărul, așa că n-are rost să-l transmit mai departe.
Știam incidentul cu interdicția ridicată de ICCJ, că DNA făcuse recurs, după care auzisem o versiune încâlcită juridic potrivit căreia cei de la Poliția din Ploiești l-au anunțat doar de prima decizie, sau cam așa ceva.
Cum a ajuns în Serbia, nu m-am lămurit, dar am motive să cred că a făcut-o printr-un punct de frontieră românesc, după cum bănuielile că a fost ajutat să treacă granița nu mi le-a înlăturat.
Cert este că pe 19 decembrie a plecat. Procurorul DNA Negulescu l-a căutat să-l aresteze, nu l-a găsit, așa că au început căutările.
Cum a fost la Închisoarea Centrală din Belgrad, unde a stat de pe data de 13 aprilie 2017 până pe 26 mai.
Mi-a povestit mai multe. A fost repartizat într-o zonă protejată, într-un bloc special în care erau cei cu statut politic special, supuși procedurilor de extradare.
Spune că acolo condițiile sunt aproape la nivelul unui spital din România.
A calculat că avea 9 metri pătrați alocați, stătea într-o celulă în care mai erau încă trei deținuți, se plimba două ore pe zi, avea televizor, acces la ziare și știri prin teletext.
Ne-am uitat împreună pe internet. În poza de mai sus și-a recunoscut celula. Era altfel aranjată, dar asta era. El dormea în patul de sus, lângă geam.
A învățat sârbește, suficient de bine cât să comande la restaurant și să dea adrese taximetriștilor.
Avea acces la magazinul închisorii? Mi-a spus că da, zilnic, iar marea lui plăcere era să cumpere ciocolată.
Regretă dezvăluirile pe care le-a făcut?
Deloc…
Ghiță NU a cerut azil politic
A cerut azil politic?
Nu.
Cum nu, l-am întrebat pe unul din avocați, noi știm în România că a cerut.
Nu a cerut, se judecă încă mandatul de arestare european.
L-am întrebat cum i se pare sistemul de justiție din România.
Mi-a zâmbit și a zis că pentru ei pare destul de greu de înțeles. De ce?
Pentru că presa din România te judecă și te consideră deja condamnat înaintea unei instanțe, iar scurgerile de informații de la procurori sunt “impresionante”.
O notă ironică, venită din partea unuia din cei mai respectați avocați sârbi, profesor universitar.
De altfel și avocații români care au asistat la audieri aveau aceeași impresie, că cei din sistemul de justiție sârbesc sunt nedumeriți de încrâncenarea autorităților.
Câte mandate de arestare pot fi date unui singur om, m-a întrebat unul din avocații sârbi?
Am vrut să-i spun ”Fără număr!”, dar m-am abținut și am spus că n-am cunoștințe juridice ca să pot judeca numeroasele dosare.
Interviul integral, pe evz.ro