În cafeneaua pe care cel mai cunoscut cafegiu din Bucureşti o deţine în Piața Rosetti, licoarea magică se găsește într-o mulţime de sortimente, pe lângă care mai serveşte şi o grămadă de poveşti trăite pe propria piele, protagoniste fiind personalităţi importante ale vremurilor.
Gheorghe Florescu a primit în cafeneaua sa scriitori, actori, medici, dar şi personaje importante din Securitate şi Miliţie, privilegiaţi ai regimului comunist. La cutremurul din 1977, blocul din strada Hristo Botev în care se află cafeneaua s-a prăbuşit. Gheorghe Florescu a reuşit, însă, să scape cu viață.
În 1985, a fost arestat în ”lotul cafea” și condamnat la 11 ani de închisoare, din care a executat doar trei. În închisoare l-a cunoscut şi pe Fane Spoitoru. După eliberare, şi-a reluat activitatea de comercializare a cafelei. În 1989, participă la Revoluție, apoi la fenomenul Piața Universității, fiind șoferul personal al unor jurnaliști americani, relatează Gândul.
În octombrie 1990, în urma unui accident vascular cerebral, Florescu s-a ales cu o hemipareză pe partea dreaptă. S-a văzuit nevoit să înveţe să scrie cu mâna stângă şi a făcut-o atât de bine încât, în 2007, şi-a publicat o carte de memorii – „Confesiunile unui cafegiu”.
Gheorghe Florescu a băut cafea și a trăit povești alături de Toma Caragiu, Alexandru Rosetti, Amza Pelea, Nichita Stănescu, dar şi personalităţi mai apropiate de zilele noastre – Simona Halep, Mugur Isărescu, Mircea Cărtărescu, Oana Pellea, Mihai Șora și Ivan Patzaichin.
Gheorghe Florescu s-a născut în mai 1944, în timpul unui bombardament anglo-american. Pe când avea 8 ani, tatăl lui, fost detectiv la Siguranţa Statului, a fost arestat. Mama lui a fost nevoită să meargă la muncă, iar Gheorghe a rămas singur cu cei trei frați. A devenit băiat de prăvălie, ajungând să lucreze cu ziua în curtea bisericii Troița, unde existau mai multe spații comerciale deținute de evrei: o băcănie și o parfumerie-drogherie.
În 1953, în cartierul Dudeşti în care-şi petrecuse copilăria, Florescu s-a nimerit în faţa prăvăliei furnizorului de cafea al Casei Regale de la acea vreme, Avedis Carebelaian.
„M-a frapat, m-a impresionat. În mintea mea de copil, voiam să am și eu mai târziu un magazin ca el”, povesteşte Florescu.
Într-o zi, la prăvălia armeanului a venit vărul său Baruir Nersesian, care l-a invitat pe Gheorghe Florescu să guste câteva boabe de cafea din maşină. Gustul cafelei l-a fascinat instantaneu.
„Gustul m-a fermecat şi de-atunci am făcut o mare pasiune pentru acest adevărat elixir“, povesteşte Gheorghe Florescu.
În adolescenţă, a ajuns ucenicul lui Avedis Carabelaian, de la care a învățat meşteşugul pregătirii cafelei. Timp de 50 de ani, a preparat cafeaua doar după rețete vechi armenești. Se mândreşte cu cafelele sale rare apreciate de toţi cei care-i calcă pragul.
„Deștepții beau cafea de înaltă calitate. Cu cât este mai deștept, cu atât bea cafea de înaltă calitate”, este de părere Florescu.
Nu a renunțat nici până în ziua de azi la preparatul cafelei la ibric. Nu îi place cafeaua la filtru căci „filtrează calitățile cafelei„.
„La ibric este cea mai bună. Se poate bea și la espressor. Eu nu sunt de acord cu filtrul, pentru că filtrează și calitățile cafelei, care se aruncă la gunoi. Cafeaua espresso este bună, dar tot ibricul este cel mai bun. De ce ? Pentru că ibricul se igienizează și coace”, dezvălui din tainele meseriei Gheorghe Florescu.
În perioada regimului comunist, artiștii și medicii erau clienții preferați ai cafegiului Florescu. În 2010, Gheorghe Florescu a reușit să-și împlinească visul de-o viață: şi-a deschis primul magazin de cafea gourmet din București.
„Am toate cafelele pe care mi le doresc din lume. În primul rând, cafeaua Arabica este cea mai bună cafea din lume, cafeaua Bourbon, apoi Geisha. Am toate geishele prezente în magazin. Cafeaua Robusta este cafeaua Satanei, iar cea Arabică este cea a lui Dumnezeu”, spune cafegiul.
Marin Preda, Nichita Stănescu, Mihai Maximilian, Elena Ceauşescu, Patriarhul Daniel, Mihail Şora sunt doar câteva dintre personalităţile care s-au delectat cu cafelele preparate de Gheorghe Florescu. Cu toţi aceştia are amintiri: Mihail Șora a băut cu el două cafele și a stat în picioare timp de două ore și jumătate: „La 105 ani! Cafeaua te menține în formă, ăsta este secretul”.
Patriarhul Daniel preferă cafeaua Divin, pe care o consumă zilnic: „Nu vine el direct să o cumpere, o cumpără altcineva. Dar pot să vă spun că Patriarhul Daniel consumă zilnic această cafea”.
Nichita Stănescu ajungea la cafenea înainte de deschidere: „Venea în fața magazinului din Hristo Botev mult mai devreme decât veneam eu. Eu deschideam pe la 06.30, el venea la 06.00. Prăjeam cafea și din prima șarjă beam împreună câte o cafea în fiecare dimineață”.
„Marin Preda a trecut într-o joi pe la mine, l-am servit, a plecat de aici și s-a dus la casa scripturii, iar peste noapte s-a dus în vecie”, îşi aminteşte cafegiul.
În 1979, comuniştii au interzis livrarea de cafea verde. Astfel românii nu au mai avut acces la cafea de calitate, fiind nevoiţi să se mulţumeaască cu nechezolul, un sortiment de cafea cu înlocuitori de calitate foarte proastă.
”Era o cafea cu înlocuitori, se folosea o plantă numită cicoare. Dacă la început a fost 20 la sută înlocuitori, 80 la sută cafea, în final s-a ajuns la 80 la sută înlocuitori şi 20 la sută cafea. Prietenii lui Ceauşescu din Africa aduceau cafea Robusta, de cea mai proastă calitate și mucegăită, care era transformată ulterior în cafea cu înlocuitori”, își amintește Gheorghe Florescu vremurile de atunci.
În acest timp, privilegiații regimului comunist sau personaje importante din Securitate şi Miliţie continuau să bea cea mai bună cafea.
„Marfa venea prin contrabandă, prin diferiți agenți de-ai lor, cum ar fi șoferii de TIR. După ce o prăjeam eu, venea un delegat din partea Securitiății. La mine, spre exemplu, venea un șofer și o ducea Anei Mureșan, ministrul Comerțului Interior. Ea o punea în geantă și mergea la cabinetul Elenei Ceaușescu și o beau împreună”, își amintește cafegiul.
În 1985, Florescu a fost acuzat în dosarul “Ciocolata China” şi încarcerat la Jilava, timp de trei ani, alături de alţi acuzaţi din “lotul cafelei”. În confesiunile sale, cafegiul povesteşte cum l-a cunoscut pe „regele pușcăriei”, Fane Spoitoru.
„Penitenciarul era plin ochi. Dormeau şi câte doi deţinuţi în pat sau cinci în două paturi. Fiecare cameră, de circa 24 de paturi, aşezate pe trei niveluri, avea un şef de cameră, de regulă ales dintre deţinuţii mai vechi, cu experienţă de puşcărie şi care beneficiau de încrederea cadrelor Penitenciarului. Printre aceştia, la loc de cinste era celebrul Ion Titişor, alias Fane Spoitorul. El era noul rege al puşcăriei”, relatează Florescu în confesiunile sale.