Cel mai recent caz este cel al generalului Gianu Bucurescu, fostul şef al securităţii pe Bucureşti şi adjunct al ministrului Apărării Naţionale. Acesta a fost răpus de cancer în 2016, în vinerea Mare dinaintea Paştelui. Apropiat mai ales de Elena Ceauşescu, el cunoştea multe dintre secretele celor care lucrau pentru Securitate şi pentru serviciile de informaţii. „Domnia sa a fost un stâlp al securităţii, a fost şeful cadrelor Securităţii, lucra direct cu Elena Ceauşescu şi toate promovările în funcţiile din securitate treceau prin pixul lui„, spune la România TV Marius Marinescu, fost director în Primăria Capitalei.
La fel și toate numirile și promovările la grad de general. Gianu Bucurescu a fost şi secretar de stat la Ministerul de Interne, dar a fost și responsabil de mitingul organizat pe 21 decembrie 1989, alături de primarul capitalei de atunci, Barbu Petrescu.
Un alt apropiat al lui Ceauşescu s-a stins anul anul trecut, la sfârşitul lunii martie, lăsând nespuse multe dintre lucrurile tăinuite de dictatori. Generalul Aristotel Stamatoiu a fost întotdeauna în prima linie a Securităţii. În 1972 era adjunct la Contraspionaj, iar în 1984 a fost numit şef al Centralei de Informaţii Externe din cadrul Direcţiei Securităţii Statului. Stamatoiu a fost primul care l-a avertizat pe Ceauşescu că România este sub controlul sovieticilor şi că se pregăteşte înlăturarea sa, dar dictatorul l-a ignorat. „La Moscova, Gorbaciov i-a cerut lui Ceauşescu să se alinieze la Perestroika. El credea că este adulat şi susţinut în interior. Gorbaciov se pusese de acord cu americanii, englezii etc. cu privire la ţările socialiste. La Bucureşti, Gorbaciov şi-a dat seama că Ceauşescu îl minte în faţă. Sovieticii au fost foarte bine organizaţi informativ la noi. Am aflat asta de la CIA. Aveau condiţii aici, eram sub controlul lor„, spunea în urmă cu mai mulţi ani Generalul Stamatoiu.
După Revoluţie, Stamatoiu a fost eliberat din funcţia de adjunct al ministrului de interne şi trecut în rezervă.
Şi nepotul lui Nicolae Ceauşescu, fost şef al Miliţiei şi securităţii din Olt, spune că unchiul său ştia de manevrele spionilor sovietici în România. Emil Bărbulescu a declarat pentru România TV că Ceauşescu era informat despre virulenţa cu care serviciile secrete încercau să se infiltreze în toate structurile țării. „Nu chiar toate structurile erau penetrate. La nivelul nostru al Securităţii, al Miliţiei, nu cred că au fost mai mult de 5-6. Penetrată, făcută şvaiţer cum se spune, era armata română. Şi aceasta posibilitate a derivat şi din faptul că mulţi dintre generali au făcut studiile în URSS şi normal că GRU putea să-i racoleze„, spunea Emil Bărbulescu.
Generalul de securitate Nicolae Pleşiţă, fost şef al Departamentului de Informaţii Externe, a murit în septembrie 2009. Printre multe alte secrete la care a avut acces, Pleşiţă a dus cu el în mormânt informaţii preţioase despre banii securităţii şi despre cum îi manevra Dan Voiculescu prin firmele Dunărea şi Crescent. Apropiat al Elenei Ceauşescu, despre torţionarul Pleşiţă se spunea că o influenţa în decizii pe soţia dictatorului, lucru pe care chiar el l-ar fi recunoscut într-un interviu, cu câţiva ani înainte să moară.
Un caz atipic este fostul şef al spionajului românesc, generalul Ioan Mihai Pacepa, care acum trăieşte în Statele Unite ale Americii. În 1978 era însă omul care ştia aproape totul despre reţelele de agenţi secreţi ai României, plasaţi în toate locurile cheie din lume. „În ultimii 24 de ani în România am condus spionajul ştiinţific şi tehnologic al ţării. M-am rupt de acea România în 1978 când am realizat că Ceauşescu devenise un fel de proprietar al întregii ţări. Am pierdut una din bătăliile cu Securitatea şi a trebuit să iau viaţa de la capăt am luat totul de la capăt: alt nume, alt trecut, alţi prieteni, alt viitor„, spunea Pacepa. Ce s-a întîmplat cu secretele pe care le deţinea la acel moment nu se ştie. Se poate evalua doar după importanţa rangului avut, lucru confirmat şi de istorici.
Și alți oameni importanţi aflaţi în directă legătură cu serviciile de spionaj sau apropiaţi ai lui Ceauşescu au dus cu ei în mormânt informaţiile pe care le ştiau. Și acum planează suspiciunea că moartea lor a fost provocată pentru a-i împiedica să dezvăluie secretele pe care le deţineau. În februarie 1991, generalul Nicolae Doicaru, fost șef al Direcției de Informații Externe în perioada 1959-1978, a fost împuşcat la o partidă de vânătoare, la Adjud. Deşi toţi participanţii la vânătoare aveau arme cu alice, fostul şef al generalului Pacepa a fost ucis de un glonţ. Generalul Doicaru era o adevărată arhivă a securităţii, dar şi deţinătorul unor micro-filme de care nu ar fi vrut să se afle.
În 15 iunie 1993, colonelul Gheorghe Ardeleanu, fostul şef al contraspionajului pe spaţiul european, se intoxica cu otravă pe când stropea cartofii. Dosarul a fost clasat ca moarte accidentală. Pasiunea pentru grădinărit a colonelului pare că i-a adus moartea, dar mulți au răsuflat atunci ușurați.