La mijlocul secolului al XX-lea, pe ulițele satului Săcămaș din Hunedoara, aflat la 20 de kilometri de Deva, pe valea Mureșului, își făcea apariția adesea un personaj cu totul ieșit din comun, despre care se crede că a trăit 140 de ani.
Cei care nu îl cunoșteau se puteau tulbura ușor la vederea lui Iancu din peșteră, un bătrânel cu părul des și barba albă până la brâu, cu unghiile lungi de 10 – 20 de centimentri, cu o înfățișare neîngrijită și îmbrăcat cu o fustă roșie, asortată unui batic de aceeași culoare.
Iancu trăia în sălbăticie și nu se îngrijea deloc de el, nu a fost văzut spălându-se vreodată și nu își rădea barba decât rareori, la insistențele unor localnici care îl ajutau cu mâncare, își amintesc oamenii din sat.
„Era ceva de speriat pentru cei care nu îl cunoșteau, dar multă lume din sat îl avea la inimă. Era ca un pelerinaj aici”, își amintește Emil Muntean, un localnic din satul Săcămaș, care îl prinsese în viață, în copilăria sa.
Însă cel mai ciudat lucru pe care îl aflau oamenii despre Iancu din peșteră era vârsta sa înaintată.
„Vreo 120 de ani putea să fi avut. Mama pretorului din plasa Iliei îl cunoscuse când era tânără, de vreo 20 – 25 de ani. Atunci, el era matur, avea peste 40 de ani. Diferența de vârstă dintre cei doi, pe care oamenii au calculat-o, arăta că Iancu ajunsese la peste 100 de ani, dar cât peste 100 de ani nu știu. Nici el nu știa. Nu înțelegeai ce vorbea și nu auzea ce îi spui. De atunci, Iancu a mai trăit câțiva ani. A murit în martie 1965, după ce învățătorul Peica, din sat, cel care avusese grijă de el, murise în ziua Anului Nou”, povestește Emil Muntean, pentru Adevărul.
Alți oameni care l-au cunoscut pe Iancu afirmau că acesta ajunsese la 140 de ani. Profesorul Ieronim Lazăr relata că bătrânelul intrase în atenția Securității, pentru că se adăpostea într-o grotă la marginea satului Săcămaș și trăia din mila localnicilor și hrănindu-se cu roadele din sălbăticie. Însă, a devenit cu timpul o curiozitate și un „obiect de studiu” pentru medici, datorită vârstei sale și a modului său de viață.
„Colonelul Călugăru, pe atunci medicul securităţii regionale, amicul meu a scos din buzunar nişte fotografii în care pe cine îl văd? Pe omuleţul din Săcămaş.