Șefa secției ATI de la Sfântul Pantelimon rupe tăcerea după morțile suspecte din spital: ”Avem de înfruntat furia unei singure persoane”

Aproape 18 pacienți și-au pierdut viața, în doar patru zile, la Secția de ATI a Spitalului Pantelimon din București.

Spitalul este, în momentul de față, în mijlocul unui scandal uriaș. Ministerul Sănătății a transmis că trimite Corpul de Control acolo ca să afle ce s-a întâmplat. Parchetul Tribunalului București a deschis un dosar penal in rem în acest caz pentru infracțiunea de omor. De asemenea, conducerea Spitalului ”Sfântul Pantelimon” a deschis o anchetă internă după acuzaţiile apărute.

Citește și Managerul Spitalului Pantelimon, despre scandalul cu morții de la ATI: „Decesele de la ATI nu puteau fi evitate”

Dr. Florina Pompilian, șefa secției ATI de la Spitalul Pantelimon, a venit cu o reacție în acest caz. Ea spune despre acest caz că e răzbunarea unui cadru medical.

”Nu suport minciuna! Mai ales minciuna care destabilizează un sistem întreg, care crează panică, care afectează direct activitatea medicală a unui colectiv abia întregit! Și spun “întregit”, dar nu vindecat! Pentru că în secția despre care vorbesc s-au întâmplat lucruri greu de imaginat pentru cineva din afara lui.

M-am întors în Spitalul meu de suflet, locul în care m-am format, în care am crescut alături de colegii mei, făcând parte dintr-o echipa minunată , unde mă simțeam în acea” a doua mea casă”, după o perioadă de formare sub îndrumarea unor mentori reali, profesioniști desăvârșiți (mulțumesc d-nei Prof dr. Ioana Grintescu!).

În Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București am ajuns într-o perioadă în care se transforma din spital de cronici în spital de urgență și am lucrat alături de profesori și specialiști extraordinari ( Prof dr Popa, Prof dr Ancar ), alături de care am învățat că întotdeauna munca în echipă este cheia unui rezultat favorabil. Fiecare membru al unei astfel de echipă, fie el brancardier, infirmieră, asistentă sau medic, este la fel de important, niciunul nu este mai presus de altul și scopul este unul singur: binele pacientului.

Și tot aici am învățat că mici dispute personale pot creea haos în întreaga activitate a unei secții, sau că e suficient că un singur individ poate destabiliza o secție întreagă, când se consideră deasupra tuturor.

M-am întors după o plecare de aproape 5 ani, plecând dintr-un loc “cald”, atrăgându-mi tot soiul de acuze din partea aceea, la rugămintea unor oameni care erau într-un impas teribil. M-am simțit datoare spitalului, colegilor mei de aici, dar și mândră că pot face ceva ca recunoștință pentru faptul că mi se oferise cândva șansa să îmi incep cariera într-un asemenea loc.

Știam că nu va fi usor! Știam că ajung într-o secție în care echipa fusese “decimată“, în care plecaseră într-un an 50 de medici și asistente, nemaisuportând presiunea nu fizică, dar mai ales psihică, unde asistentele erau agresate și jignite permanent, unde infirmierele erau puse “să șteargă vasul de wc cu mâna”, unde medicii erau denigrati. Se muncea inadmisibil de greu, cu 5 medici ( dintre care unii erau pe picior de plecare!), pe o secție de 25 paturi de ATI și 15 săli de operație.

Cu o parte dintre oamenii plecați am stat de vorbă, încercând să-i conving să se întoarcă, iar ce mi-au auzit urechile a fost pentru mine incredibil; mergeau încă la psiholog după agresiunile psihice la care fuseseră supuși, erau încă speriați de ce li s-ar fi putut întâmpla dacă n-ar fi plecat. Pentru că, da, au fost situații “de noaptea minții”: jigniri, amenințări, chiar violență fizică! Oameni mult prea chinuiți ca să mai poată da ochii cu personajul principal implicat în povestea asta urâtă.

N-a fost ușor, dar am avut alături conducerea spitalului, personalul administrativ, personalul medical, colegii din spital (mulțumesc tuturor pentru asta!), oameni din afara spitalului, care m-au sprijinit permanent. Am reușit să reintegrez echipa de medici și asistente; acum suntem 13 medici și aștept încă 3; sunt recunoscătoare fiecăruia, infirmiere și îngrijitoare, brancardieri, registratoare, kinetoterapeut, asistente, colegi medici din secție și din alte secții, că au pus umărul la refacerea unei secții aflate “în cădere liberă”. Sunt toți niște oameni absolut dedicați, implicați, empatici și, nu în ultimul rând, profesioniști.

Mulțumesc echipei UPU că au ajutat, de fiecare dată când a fost nevoie.

Am găsit o secție dezbinată, am fost nevoiți să ne desfășurăm activitatea cu lipsuri teribile (să ți se predea 13 injectomate funcționale și 60 defecte nu e ușor!), exact într-o perioadă în care încă nu au sosit fondurile, cu program operator care încă stă pe loc din lipsa de asistente de anestezie.

E greu să adun, într-un moment de furie (pentru că acum sunt furioasă!), toate problemele concrete pe care le-am “primit pe inventar”!

Avem încă de înfruntat furia unei singure persoane, care, în aceste trei luni, nu a făcut decât să blameze, să denatureze adevărul, să încerce să intimideze personalul, să mențină acea stare de nesiguranță vis-a-vis de viitorul acestui colectiv și, evident, să instige discreditarea activității întregului spital.

E halucinant să afli de la colegi din alte spitale că apartinatorii au fost sfătuiți să-și ia pacienții din spital” că aici sunt doar imbecili”, că se fac afirmații halucinatorii că eu, șefa secției, o “marginalizez”, că “am improvizat o secție în care pacienții ventilați sunt nesupravegheați”, că “dn manager și directorul medical o hărțuiesc și o discreditează” etc.

Sigur, dacă “a marginaliza” înseamnă a o “detronea” de pe acel post din compartimentul operator de ginecologie, pe care și-l atribuise ca definitiv. Sau dacă “a marginaliza” înseamnă a nu mai asculta când începe poliloghia aceea obositoare. Și altele, sunt prea multe și unele prea personale pentru a le expune public. Atunci … așa e, am marginalizat-o!

Dacă încercarea mea, a conducerii, de a liniști personalul care e amenințat “pica ăștia toți în curând și vin eu iar, va arăt eu!” e interpretată ca hărțuire, desigur, o hărțuim!

E trist și e foarte grav că trecem printr-un moment ca ăsta, care afectează nu doar imaginea secției și a spitalului, ci și a întregului sistem medical. Este afectată (a câta oară!?) încrederea populației în sistemul medical românesc, este afectată relația medic-pacient, care este esențială în activitatea pe care o desfășurăm!

Și e trist că defăimarea asta e preluată, fără discernământ, în mass-media, fără nici un fel de încercare de a verifica veridicitatea acuzațiilor.

Dar eu am văzut totdeauna în spatele oricărui rău care se întâmplă, un “bine” care va ieși la suprafață și am încredere în echipa mea, am încredere în oamenii care ne cunosc, pe fiecare în parte, dar și ca un întreg, am încredere în profesioniștii îndrituiți să facă lumină în situația de față!

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!”, a scris șefa secției ATI de la Spitalul Pantelimon, dr. Florina Pompilian, pe un grup de Facebook.

Citește și „Tot luptă, spuneți-i să moară!”. Dezvăluiri cutremurătoare făcute de rudele pacienților morți la Spitalul Pantelimon. Cum îi tratau medicii și asistentele