„Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi, de regulă, 12 ore pe zi şi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare”, stipulează modificarea alin. (1) al articolului 35, conform actului normativ supus votului Senatului.
În expunerea de motive, iniţiatorii, mai mulţi parlamentari ai PSD, precizează că, în Codul muncii, durata maximă de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, este raportată la un singur contract de muncă, „nefiind în acest moment în concordanţă cu Directiva Europeană nr. 2003/88/88, care stabileşte durata maximă de 48 de ore pe săptămână pentru o persoană, şi nu pe un contract de muncă”.
„Prin această propunere se doreşte protejarea drepturilor angajaţilor în ceea ce priveşte durata timpului de muncă, prin respectarea reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor”, se arată în expunerea de motive.
Guvernul nu a susţinut adoptarea acestei iniţiative legislative, care are un caracter organic.
Deşi propunerea de lege a primit un raport de admitere din partea Comisiei pentru muncă a Senatului, plenul Senatului a respins atât raportul, cât şi iniţiativa legislativă, cu patru voturi pentru şi 91 de voturi împotrivă. Senatul este prima Cameră sesizată în acest caz.