Actorul Şerban Ionescu a vorbit pentru prima oară despre boala de care suferă încă din vara lui 2011, când a fost muşcat de o căpuşă. El a dezvăluit într-un interviu acordat pentru emisiunea Happy Hour, chinurile prin care trece în fiecare zi şi temerile care îl cuprind de nenumărate ori. „Un munte de om a devenit o legumă”, spune, cu lacrimi în ochi, întins pe patul de spital.
Este perfect lucid, poate prea lucid pentru situaţia în care se află. Ştie însă că are nevoie de răbdare. „E ca un musafir neplăcut. Eu am luat-o ca pe o doamnă care s-a îndrăgostit. Povestea e foarte lungă, la fel de lungă ca şi suferinţa. Tot ce îmi trebuie e răbdare şi organismul meu trebuie să facă faţă acestei încercări”, spune Şerban Ionescu.
Apoi trece la detalii concrete, crude ale bolii de care suferă: „Un munte de om a devenit o legumă… Nu pot să mă descurc singur. Nu pot să ţin nimic în mână, nu pot mângâia, nu pot mânca singur. Am permanent nevoie de un însoţitor. Nu mă pot spăla, nu-mi pot face igiena intimă, nu mă pot ridica, nu pot umbla. Dar gândesc singur. Şi îmi văd corăbiile cum se scufundă. E cumplit să nu ai capacitatea de a avea grijă de tine. O dată pe zi îmi vin gânduri negre. Boala asta îţi ia tot, dar îţi lasă mintea. Mă gândesc la moarte! Nu pot să înghit, pot să mă înec, plămânii se pot bloca”.
În ciuda situaţiei cumplite în care se află, Şerban Ionescu încearcă totuşi să rămână optimist şi chiar are planuri pentru momentul când îşi va reveni. „Îmi doresc să pot să revin măcar 40 la sută din ce am fost. Acum folosesc doar 1% din mine”, este afirmaţia cutremurătoare a actorului care zace pe un pat de spital.
„Acum, că tot am timp liber, aş scrie un roman. Mă şi gândisem la un titlu, «Aristocrata», un roman de dragoste în finalul căruia afli că omul s-a îndrăgostit de o boală. E o idee foarte năstruşnică”, mai spune Şerban Ionescu, care găseşte totuşi puterea să facă haz de necaz: „Ştii că la noi teatrul e în reparaţii şi i-am zis lui Pino:« Băi, vezi că nu e bine. Terminaţi şi voi mai repede teatrul. Să aveţi unde să mă expuneţi!». Zic: «Aş vrea discursul la înmormântarea mea să-l ţină un singur om: Radu Beligan». Asta e, e umor negru. Le-am mai zis că aş vrea să mor ca Bălcescu. În străinătate”.