Şerban Rădulescu-Zoner s-a născut în Bucureşti, la 29 mai 1929. Doctor în istorie, a fost, până la 31 ianuarie 1996, cercetător ştiinţific principal la Institutul de istorie „Nicolae Iorga”. În 1975 a fost exclus din Institut, în contextul „revoluţiei culturale” a lui Ceauşescu. În 1990 a fost reîncadrat la Institut şi avansat cercetător principal. Era membru al Asociaţiei Internaţionale de Istorie Contemporană, cu sediul la Geneva. A publicat peste 200 de lucrări ştiinţifice în ţară şi în străinătate (Franţa, Germania, SUA, Italia). În 1993 i s-a conferit premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române.
Deţinut politic între anii 1959 şi 1962, pentru uneltire contra ordinei sociale, Rădulescu-Zoner a trecut prin pentinenciarele Ploieşti, Galaţi, Jilava şi prin lagărele de muncă Salcia, Stoeneşti şi Strâmba din Balta Brăilei. El a fost graţiat prin decretul 393/26 iunie 1962. După punerea în libertate, refuză categoric să colaboreze cu Securitatea. În perioada 1945-1947 a fost membru al Tineretului Liberal, participând la manifestaţiile din 11 februarie şi 8 noiembrie 1945 şi la campania electorală din 1946, prin lipirea de afişe şi distribuirea de manifeste.