Pe 24 iunie, şeful statului a trimis Curţii Constituţionale o sesizare de neconstituţionalitate asupra actului normativ care modifică şi completează Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Legea prevede că în şcoli se vor derula, cu acordul scris al părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai copiilor, programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv de educaţie sanitară, pentru prevenirea contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.
„Prin modul în care a fost adoptată, precum şi prin conţinutul normativ, legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi alin. (5) din Legea fundamentală, precum şi prevederilor art. 61 coroborat cu art. 75 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) prin raportare la art. 73 alin. (3) din Constituţie”, spune Iohannis în sesizare, arătând că actul normativ i-a fost trimis de către Parlament în vederea promulgării pe 5 iunie.
Preşedintele Iohannis arată că, în forma iniţiatorului, iniţiativa legislativă conţinea zece articole şi aducea Legii nr. 272/2004 un număr de 40 modificări şi completări, iar Camera Deputaţilor a amendat „substanţial” actul normativ, intervenind legislativ asupra a 63 de texte.
Şeful statului indică faptul că modificările efectuate de deputaţi au un obiect de reglementare complet diferit faţă de cel avut în vedere de iniţiator şi, implicit, de Senat, încălcându-se prevederile Constituţiei referitoare la competenţa Camerei decizionale în procedura legislativă.
„Legea dedusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la întoarcerea legii, întrucât Camera Deputaţilor a eludat competenţa decizională a Senatului, sustrăgându-i acesteia această calitate”, se precizează în sesizarea la CCR.
Preşedintele Iohannis subliniază că nerespectarea acestui aspect de procedură atrage neconstituţionalitatea în ansamblu a legii.
Şeful statului arată în sesizarea la CCR că legea face referire la programe de „educaţie sanitară”, înlocuind termenul folosit în prezent – acela de programe de „educaţie sexuală”, subliniind că această terminologie nou introdusă impunea modificarea corespunzătoare a tuturor celorlalte prevederi din Legea nr. 272/2004.
În acest context, el atrage atenţia că legea introduce doar o modificare de formă, fără consecinţe în plan juridic. De asemenea, preşedintele Iohannis consideră că, din redactare, nu reiese cu claritate dacă norma stabileşte că programele de educaţie pentru viaţă sunt în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor sau că educaţia sanitară este cea în vederea prevenirii acestora. El indică şi faptul că, prin eliminarea sintagmei „cel puţin o dată pe semestru”, textul a devenit neclar.
„Nu reiese cu claritate dacă programa şcolară este modificată, în sensul introducerii acestei discipline pe tot parcursul anului şcolar sau, dimpotrivă, este eliminată acea garanţie, instituită iniţial, prin care legiuitorul a urmărit ca programele de educaţie pentru viaţă să fie efectiv puse în practică cel puţin o dată pe semestru, în beneficiul elevilor. Prin eliminarea acestei sintagme nu reiese cu certitudine dacă programele vor avea loc pe întregul parcurs al anului şcolar, o dată pe semestru, o dată pe an sau deloc. Apreciem că această intervenţie legislativă, în realitate, are un efect contrar scopului avut în vedere de legiuitor – cel al asigurării interesului superior al copilului prin participarea acestuia la programe educaţionale”, se menţionează în sesizarea la CCR.
Totodată, preşedintele Iohannis spune că o prevedere a legii a făcut obiectul unor modificări recente, operate prin Legea nr. 45/2020, intrată în vigoare pe 9 aprilie. Astfel, el este de părere că adoptarea şi intrarea în vigoare la intervale scurte de timp a unor legi care au ca scop modificarea şi/sau completarea aceloraşi dispoziţii dintr-un act normativ sunt de natură să afecteze realizarea procesului de sistematizare, unificare şi coordonare a legislaţiei, ceea ce contravine principiului securităţii raporturilor juridice, negarantând astfel claritatea şi previzibilitatea legii.
Şeful statului conchide că legea eludează valorile statului de drept şi conţine dispoziţii ce afectează calitatea şi predictibilitatea sa, solicitând CCR să admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să constate că actul normativ este neconstituţional, în ansamblu.