POSTUL PAŞTELUI este o chemare a omului de a trăi în adevăr şi libertate, iar adevărata libertate o simte sufletul atunci când nu este constrâns de nicio necesitate din lumea aceasta, scrie ziarobiectiv.ro. Exerciţiul de abţinere de la anumite mâncăruri, de la actul sexual, de la mânie, de la a-i judeca pe ceilalţi, împletite cu practica rugăciunii şi a actelor de milostenie creează premisa trăirii întru libertate, aceasta fiind de fapt împărăţia lui Dumnezeu.
Citeşte şi POSTUL PAŞTELUI. Shaorma „cu de toate”, mai puţin carne
„În concepte creştine se vorbeşte despre dragoste, nu sex, pentru că unirea dintre un bărbat şi o femeie este o taină, iar acest lucru se face prin taina sfintei căsătorii, atunci când doua trupuri devin unul singur. Biserica vorbeşte despre dragoste, sexul nu îşi regăseşte chemarea în viaţa creştinului autentic. Când vorbim despre dragoste, urmărim împlinirea unităţii la care sunt chemaţi soţii şi despre întărirea căsniciei, iar când este vorba despre sex, facem referire doar la satisfacerea plăcerilor care sunt de domeniul trăirilor inferioare, specifice mai mult carnalului şi nu spiritului. În momentul în care practici actul sexual ca o satisfacere a plăcerilor, actul nu mai face parte din realitatea de taină. Masturbarea este de neînţeles atât în timpul postului, cât şi în afara acestuia, fiind o realitate care nu îi aparţine omului îmbunătaţit şi are repercusiuni negative asupra fizicului uman, reperate în insingurare, izolare, ce duc la depresii şi deznădejde, fatale fiinţei umane”.
Citeşte şi Postul Paştelui: Ce alimente alegi pentru a mânca sănătos
Din punct de vedere medical, sexul şi masturbarea sunt sănătoase, deoarece reduc stresul, cresc nivelul de endorfine, ceea ce îţi dă o stare de bine, ar putea reduce riscurile de cancer de prostată – în cazul bărbaţilor – şi scade numărul de calorii. Pe de altă parte, o perioadă de două luni şi jumătate, cât ţine Postul Mare, în care nu faci sex sau nu te masturbezi ţi-ar putea crea stări de iritabilitate sau chiar de depresie.
Sexul in post: „Nu este bun nici refuzul, nici abuzul”
Cand vine vorba de relatiile intime dintre sot si sotie, Biserica recomanda abstinenta in post, insa doar atunci cand aceasta este stabilita de comun acord intre barbat si femeie. Astfel, barbatul nu trebuie sa-si priveze femeia de la nevoile trupesti, la fel cum nici femeia nu trebuie sa-si refuze barbatul.
„Aici nu putem noi sa dam o regula generala. Daca sotul nu este prea credincios, iar sotia este credinciosa, atunci ea nu poate sa posteasca, lasandu-l pe sot deoparte. Barbatul nu este stapan pe trupul lui, ci sotia, la fel cum nici ea nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Daca se intampla ca unul sa vrea si celalalt nu, atunci e bine sa faca asa cum spunea parintele Arsenie, potrovit caruia nu este bun ‘nici refuzul, nici abuzul’, ca sa nu se creeze tensiuni si mai mari”, a mai spus parintele.
Pruncii conceputi in perioadele de post, blestemati?
Cu toate ca sexul nu este recomandat in post, atunci cand aceasta legatura se petrece intre cei doi soti, ea poate avea si urmari, cum ar fi, de pilda, conceperea unui copil. Intrebat daca asupra copiilor conceputi in perioadele de abtinere se poate abate vreo nenorocire sau vreun blestem, parintele a explicat:
„Bietii prunci nu au nicio vina ca au fost zamislisti in post. Este adevarat, se recomanda aceasta abstinenta, tocmai pentru ca nu este bine sa fie zamisliti in post, dar daca s-au zamislit, acuma ce e de facut? Orice prunc este un dar al lui Dumnezeu”.
Cununia in post, una dintre exceptiile acceptate de Biserica Ortodoxa
Desi este recomandat ca orice crestin sa se abtina de la poftele trupului in perioada postului, exista cazuri in care Biserica permite abaterile, fara a le percepe ca o dovada de necredinta. Parintele-profesor a mentionat ca printre categoriile scutite de postul alimentar se numara „copiii, bolnavii, batranii sau neputinciosii”.
De asemenea, desi se cunoaste ca Biserica Ortodoxa nu oficiaza cununii religioase in post, exista si cazuri in care tinerii care au o motivatie puternica pentru asta pot solicita, prin intermediul preotului, o aprobare de la ierarhul locului.
Prodecanul Facultatii de Teologie Ortodoxa a dat drept exemplu un caz cu care s-a confruntat in trecut.
„Am avut doi tineri care se pregateau sa plece in strainatate. Ei urmau sa plece in Olanda si au zis ca nu vor sa plece necununati. Atunci s-a facut o dispensa, o instiintare la ierarhul locului, iar cei doi au fost spovediti, cununati, ca sa fie introdusi intr-o randuiala anume”.