SFANTUL ANDREI: Nu uitaţi de tradiţia COLACULUI MAGIC

SFANTUL ANDREI. Superstitiile din aceasta noapte se leaga de vraji facute in dragoste, de strigoii vii si morti care bantuie casele oamenilor, precum si de lupii care se aduna in haite si vorbesc. Ardelenii ung, in aceasta noapte, tocul usilor si al ferestrelor cu usturoi, pentru a se apara de spiritele malefice. Potrivit etnologilor, noaptea Sfantului Andrei are radacini foarte vechi. „In aceasta perioada, se sarbatorea Anul Nou dacic, cunoscut sub denumirea de Dionisiacele Campenesti. De asemenea, tot la sfarsitul lunii noiembrie era fixata sarbatoarea Saturnaliilor Romane , declara etnologul Janeta Ciocan.

„Sarbatoarea Sfantului Andrei a fost fixata de crestini in noaptea de 29 spre 30 noiembrie , adauga etnologul.Legenda derivata din scrierile bibliceSe spune ca sfintii Petru si Andrei, pe langa faptul ca erau pescari, aveau si turme de oi. „Atunci cand l-au urmat pe Isus, cei doi au lasat turmele de oi in grija cainilor. Cainii au fost insa alungati de alti oieri si lasati sa se salbaticeasca , spune Janeta Ciocan.

SFANTUL ANDREI. Potrivit legendelor care circula in tot Ardealul, in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, Sfantul Andrei binecuvanteaza lupii, pentru ca acestia sa se poata inmulti si le da dezlegare la prada. „Obiceiurile de Sfantul Andrei difera de la zona la zona, de la sat la sat, ba chiar de la familie la familie. In principiu, oamenii nu scot in aceasta noapte gunoiul din casa si nu imprumuta foc. Se spune ca, in noaptea acestui sfant, lupoaicele umbla din casa in casa incercand sa manance carbuni incinsi din sobele oamenilor. Astfel, animalele sigur vor procrea , adauga etnologul. 

Cine era SFANTUL ANDREI?

Sfantul Andrei, „cel intai chemat” la apostolie era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre „ucenicii” Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1,29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: „Iata Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus i-a observat si i-a intrebat: „Ce cautati?” La care ei au zis: „invatatorule, unde locuiesti?” El le-a zis: „Veniti si veti vedea”. Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca „a gasit pe Mesia” (Ioan 1,41).

SFANTUL ANDREI: Tradiţii pentru spor şi sănătate

În ajurul acestei sărbători, numită în popor Moş Andrei, Indrea, Cap de iarnă sau Ziua Lupului, au înflorit numeroase de tradiţii practicate de români, de-a lungul multor generaţii, din moşi-strămoşi, pentru sporul casei lor, pentru sănătate şi bucurii.

Ritualul cu grâu

În ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, cel care deschide luna darurilor, este de bun augur ca, în fiecare cămin, fiecare membru al familiei să pună grâu la încolţit. Farfurioarele cu grâu trebuie aşezate lângă o icoană a Sfântului Andrei. Dacă nu aveţi o astfel de icoană, puteţi confecţiona singuri din carton o cruce în formă de X. Grâul se pune la încolţit în pământ de flori în ajunul sărbătorii şi până a doua zi la ora 24. Grâul se udă cu puţină apă la un interval de două zile, până în ziua de Anul Nou. Atunci grâul să-l daţi păsărilor, să nu-l aruncaţi la gunoi. Ritualul acesta anticipează cât de prosper va fi anul următor pentru fiecare membru al familiei. Dacă grâul creşte verde şi des, atunci persoana care l-a pus la încolţit va avea un an bun cu bani, cu sănătate deplină şi multe împliniri.

SFANTUL ANDREI: Boabele de grâu şi sarea combat blestemele

Pentru a scăpa de efectul blestemelor, în ajunul sărbătorii, în multe zone din ţară se practică un ritual cu boabe de grâu şi sare: În jurul unei grămăjoare cu boabe de grâu se presară sare grunjoasă; cu o lumânare aprinsă se încălzeşte sarea ; apoi, persoana care practică ritualul ţine palma dreaptă deasupra acestei grămezi şi spune o rugăciune, rostită frevent în familia respectivă. În final, persoana spune: „Cu această rugăciune, cu grâu şi cu sare, simbolurile sporului şi ospeţiei, mă eliberez de toate relele şi blestemele trimise de duşmanii ştiuţi şi neştiuţi asupra casei mele, amin!”.

Cum se alungă ghinionul în noaptea Sfântului Andrei

În tradiţia populară, noaptea Sfântului Andrei este considerată Noaptea strigoilor, a persoanelor care au trecut în nefiinţă şi nu-şi găsesc liniştea. În acelaşi timp, în această noapte, spiritele rele poposesc în casele oamenilor şi aduc pagubă şi boală. Pentru a-şi proteja familia şi animalele din gospodărie, femeile ung uşile şi ferestrele casei cu usturoi. Potrivit tradiţie, în casele în care gospodinele nu practică acest ritual, pe parcursul anului următor, se abat tot felul de nenorociri.

În unele judeţe din Muntenia se mai practică un ritual cu usturoi: la grinda casei sau la fereastră se agaţă câte o funie pe care sunt înşirate multe căpăţâni de usturoi. În timp, s-a constatat că, gospodarii care au făcut acest ritual an de an, au avut parte de spor în muncă lor şi bolile au ocolit casa lor.

Vineri seara, în ajunul sărbătorii, este bine ca fiecare gospodină să întoarcă cu gura în jos toate vasele în care se pregăteşte şi se păstrează bucatele în căminul său. Acest obicei se practică pentru alungarea spiritelor rele, obişnuite să fure în această noapte belşugul din casele în care se strecoară.

Mai ales în mediul rural, unde se face foc în sobe, gospodinele scot cenuşa caldă din sobe şi o aruncă la gunoi, pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură şi să rămână acolo tot anul.

De asemenea, în ajunul sărbătorii se aprinde candela şi se lasă să ardă şi în ziua praznicului.

În familiile şi în localităţile unde necazurile sunt tot mai numeroase, în special în Basarabia, în Moldova şi în Transilvania, gospodarii aduc în casele lor o icoană a Sfântului Andrei, pentru a alunga duhurile necurate, bolile şi paguba. Icoana trebuie sfinţită la biserică în ziua praznicului.

La ţară, îndeosebi bărbaţii poartă o funie cu usturoi la brâu toată ziua. Potrivit tradiţiei, practicarea ritualului îi apără de boli pe membrii familiei, alungă primejdiile din gospodărie şi aduce peţitorii în casele unde sunt fete de măritat.

În această zi, nu se împrumută nici un obiect din casă; în mediul rural mai ales, se fac descântece pentru recuperarea pagubei şi a obiectelor pierdute .

Tot în ziua praznicului, gospodarii împrăştie pâine în curtea casei, pentru ca duhurile rele şi strigoii să aibă cu se să se hrănească şi să nu mai intre în casele oamenilor.

Prognoze pentru recolte

Dacă în noaptea Sfântului Andrei este vreme bună :senin şi cald , va urma o iarnă blândă; dacă va fi ger, va urma o iarnă lungă şi grea.

Pentru afla care sunt lunile ploioase şi cu grindină , în cursul anului viitor, gospodinele pun în cămară 12 cepe pe care le numerotează: prima ceapă reprezintă luna ianuarie, a doua luna februarie etc. Cepele care se strică reprezintă lunile ploioase, când cade şi grindină. În schimb, cepele care au încolţit reprezintă lunile favorabile recoltelor bune.

De Sântandrei îţi afli ursita

Tinerele necăsătorite prepară în ajunul sărbătorii „Turtica de Sfântul Andrei”. Aluatul se prepară din următoarele ingrediente: făină de grâu, apă, multă sare şi turta se coace pe plită. Turta se mănâncă în acea seară, după ce tânăra adresează o rugăciune Sfântului Apostol, să-i fie de folos. Băiatul care apare în visul tinerei şi îi aduce o cană cu apă, care să-i potolească setea, în anul ce vine o va cere de soţie.

Tradiţia spune că fetele care vor să-şi cunoască ursitul este bine să respecte un ritual simplu: să pună sub pernă un pieptene şi o oglindă. Dacă tânăra se va căsători până la praznicul Sfântului Andrei din anul următor, aceasta va visa un tânăr care vine în casa lor. .

SFANTUL ANDREI şi Colacul magic

Pentru aflarea ursitei, se practică ritualul colacului magic: Din aluat dospit, se face un aluat, iar în mijlocul acestuia se pune un căţel de usturoi. Colacul se păstrează la căldură ( nu se coace în cuptor). După o săptămână, dacă în mijlocul colacului va răsări un fir verde de usturoi, fata care a preparat colacul se va căsători, în curând, cu un băiat harnic.

Pateuri cu … răvaşe de SFANTUL ANDREI

În ajunul sărbătorii, gazda prepară un aluat pentru pateuri. În fiecare pateu va pune un răvaş care se referă la noroc, la sănătate , la bani sau la sporul tinerilor logodiţi. Fiecare oaspete va găsi în pateul pe care-l consumă un astfel de răvaş care anticipează dacă va avea noroc.

Pentru ca pomii să rodească

În ziua praznicului, în livezi se lipesc cruci făcute din ceară pe scoarţa pomilor care nu mai dau rog bogat. Se spune că acest ritual întoarce rodul la toţi pomii fructiferi neroditori din livada respectivă. .

Un leac pentru sporul laptelui

Sporul laptelui este o tradiţie străveche, respectată cu străsnicie în mediul rural. La ţară, în ziua acestui praznic se îngroapă în grădină un drob de sare şi o oală de lut umplută cu untură. Doar în ziua praznicului de Sf. Gheorghe, se dezgroapă cele două „leacuri”. Se amestecă untura cu sarea şi cu această pomadă gospodinele ung ugerele vacilor, zile în şir, până se termină „leacul”. În lumea satelor, există convingerea că ritualul alungă farmecele făcute pentru ca vacile să nu aibă lapte.

Ritualuri pentru sănătate

În ajunul sărbătorii, gospodinele fac o pâine mare, o pun pe un ştergar alb, iar lângă pâinea mare şi rumenă se aşează o monedă de argint. Împlinind această datină, cu pâine proaspătă care este simbolul belşugului, în acea gospodărie va fi belşug, sănătate şi armonie, spune tradiţia populară.

Un ritual pentru sănătate se practică îndeosebi în Muntenia şi în Oltenia : în ajunul praznicului, gospodinele prepară bucate care conţin usturoi şi le oferă oaspeţilor şi sărbătoriţilor: tradiţia spune că toţi vor petrece cu bine iarna, fără probleme de sănătate. Unii credincioşi ajunează în această zi, pentru ca iarna să fie blândă, copiii familiei să aibă noroc în carieră şi toată familia să se bucure de longevitate şi de sănătate deplină.

În popor, de Ziua lupului, gospodarii nu se duc în pădure

Lupul este sprinten în această zi; este singura zi din an când lupul reuşete să-şi întoarcă gâtul. De aceea, în zonele de munte, gospodarii nu se duc în pădure după lemne şi păsările rămân închise în coteţe pentru a scăpa de primejdie.

Colinde, legende si obiceiuri – marturii ca Sfantul Andrei a predicat in tara noastra

In sprijinul evanghelizarii teritoriilor de pe tarmul apusean al Marii Negre de catre Sfantul Andrei vin si unele colinde, legende si obiceiuri din Dobrogea si din stanga Prutului, adica din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomeneste de „schitul” sau „manastirea” lui Andrei, la care veneau Decebal si Traian, cel din urma ascultand si slujba savarsita acolo. Exista apoi cateva numiri de ape si locuri ca „Paraiasul Sfantului Andrei”, „Apa Sfantului” sau „Pestera Sfantului Andrei”, care se vede si azi in hotarul comunei Ion Corvin, in apropiere de granita romano-bulgara.

Fara indoiala ca Sfantul Apostol Andrei nu s-a marginit numai la predicarea Evangheliei si la botezul celor pe care i-a   adus la Hristos dintre grecii si geto-dacii din teritoriile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei ca episcopi si preoti, asa cum facea si Sfantul Apostol Pavel in calatoriile sale misionare. Numai asa se poate explica faptul ca cea mai veche episcopie cunoscuta pe teritoriul tarii noastre este cea de la Tomis (Constanta de azi). Episcopul (sau episcopii) peste care „si-a pus mainile” Sfantul Apostol Andrei au hirotonit, la randul lor, alti episcopi, preoti sau diaconi pentru noile comunitati crestine de la Pontul   Euxin, ca  sa se asigure „succesiunea” neintrerupta a preotiei, si  care au  devenit propovaduitori ai noii credinte, – prin predica si botez  – in randul autohtonilor geto-daci, iar mai   tarziu daco-romani.

Avand in vedere caracterul misionar al crestinismului din primele veacuri, se poate sustine ca unii dintre cei increstinati de Sfantul Apostol Pavel si ucenicii sai in Peninsula Balcanica, dar si dintre cei increstinati de Sfantul Apostol Andrei in zona apuseana  a Marii Negre, au dus „vestea cea buna” despre Iisus Hristos cel inviat si in nordul Dunarii, deci in Dacia propriu-zisa, cunoscute fiind legaturile care existau intre locuitorii de pe ambele maluri ale Dunarii. Prin episcopii, preotii si misionarii veniti din sudul Dunarii si din Orientul Apropiat, ca si prin cei din randul localnicilor, invatatura crestina si-a castigat noi adepti, incat   din secolul al IV-lea se poate vorbi de o generalizare a invataturii crestine, nu numai in provincia Scitia Mica, ci si in teritoriile nord-dunarene, locuite acum de daco-romani, deveniti apoi romani. in provincia Scitia Mica, vigoarea crestinismului este dovedita de numarul mare de martiri de la sfarsitul secolului III si inceputul celui urmator, ca si de organizarea bisericeasca temeinica ce exista aici in secolul IV, cu o episcopie la Tomis – devenita apoi Arhiepiscopie -,   de teologii   de prestigiu care au activat aici, de numarul mare de bazilici care s-au construit in marile cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre in secolele IV-VI, de multele obiecte cu caracter crestin din aceeasi perioada, descoperite aici.

Scriitorul bisericesc Nichifor Calist, pe care l-am mai pomenit, pe baza unor stiri istorice mai vechi, scrie ca Sfantul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud, trecand prin Tracia, a ajuns in Bizant (viitorul Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia si Tesalia, ajungand pana in orasul Patras din Ahaia, deci in Grecia de azi. Acolo a suferit moarte martirica, fiind rastignit pe o cruce in forma de X (numita pana azi „Crucea Sfantului Andrei”). Biserica primara a stabilit, inca de pe la sfarsitul secolului II, ca data de praznuire a patimirii sale ziua de 30 noiembrie. Nu se cunoaste anul martiriului sau; unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii  64-67, altii mult mai tarziu, pe la sfarsitul veacului „apostolic”, in cursul persecutiei imparatului Domitian.

Moastele sale au fost mutate din Patras la Constantinopol, noua capitala a imperiului roman de Rasarit, prin anii 356-357, cu prilejul sfintirii bisericii „Sfintii Apostoli”. Mai tarziu, Sfantul Ambrozie, episcopul Milanului (c. 339-397), scria ca, in a doua jumatate a secolului al IV-lea, particele din sfintele sale moaste au fost oferite bisericilor din Milano, Nola si Brescia din Italia.

La cativa ani dupa Cruciada a patra, din 1204, cand Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni si s-a creat aici o „Patriarhie latina” in locul celei ortodoxe, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moastele Sfantului Andrei sa fie duse in Italia si asezate in catedrala din Amalfi. in aprilie 1462, in timpul papei Pius II, capul sau a fost asezat intr-o biserica din Roma. De aici, pe baza unei hotarari a Vaticanului, in semn de fratietate crestina, capul sau a fost restituit Bisericii Ortodoxe a Greciei, fiind asezat – in cadrul unor festivitati religioase – in biserica cu hramul Sfantul Andrei din orasul Patras.

Sfantul Apostol Andrei se bucura de o cinstire deosebita in Bisericile rusa, greaca si romana, datorita faptului ca a predicat in teritorii care apartin azi Rusiei, Greciei si Romaniei. Patriarhia ecumenica din Constantinopol il socoteste chiar ca „intemeietor” al acestui „scaun apostolic”. Se cuvine ca Biserica Ortodoxa Romana sa-l cinsteasca si mai mult si sa-l considere nu numai ca „cel dintai chemat la apostolie”, ci si ca pe cel dintai propovaduitor al Evangheliei la stramosii nostri, ca pe un „apostol” al neamului nostru, al Ortodoxiei romanesti! Iar crestinismul romanesc trebuie sa fie considerat ca fiind de origine apostolica.

Ca atare, socotim ca se impune ca ziua de 30 noiembrie sa fie trecuta in calendarele bisericesti ortodoxe cu litera rosie, ca o adevarata sarbatoare a crestinismului romanesc. Ea ar premerge zilei de 1 decembrie, ziua nationala sau a unitatii romanilor de pretutindeni. S-ar impreuna astfel sarbatoarea Bisericii cu sarbatoarea neamului, dupa cum Biserica si neamul au fost una in tot decursul istoriei noastre!

Sa ne rugam dar Sfantului Andrei, increstinatorul daco-romanilor, zicand: „Pe propovaduitorul credintei la geto-daci si slujitor al Cuvantului, pe Andrei cel dintai chemat sa-l laudam, ca pe stramosii nostri i-a adus la cunostinta lui Hristos, crucea in maini tinand si izbavind din  inselaciunea vrajmasului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toti romanii sa-l laudam si sa-l cinstim, ca sa se roage neincetat lui Hristos Dumnezeu, ca sa ne fereasca de toata rautatea si sa mantuiasca sufletele noastre„.