Sfântul Gheorghe 2022. Altfel spus, pentru că data de 23 aprilie a picat într-o zi de post și aliturgică totodată, Patriarhia Română a decis să mute sărbătoarea în a doua zi de Paști.
În tradiția populară Sfântul Gheorghe este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. În spiritualitatea populară, între Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru există o înțelegere cosmică. Se spune că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sfântul Dumitru pentru a deschide drumul naturii spre viață, scrie crestinortodox.ro
În trecut, în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, capul familiei așeza la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice. Obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri verzi se păstrează până în ziua de azi.
Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse și în hrana animalelor existând credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.
În ajunul sărbătorii, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă.
Citeste si Săptămâna luminată 2022. Ce este interzis să faci în aceste zile ca să nu atragi ghinionul
Există și obiceiul că în dimineața zilei de Sf Gheorghe, fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va calcă peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli.
Tot în dimineața acestei sărbători, fetele culegeau din pădure mătrăgună și năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașină în speranța că vor atrage pețitori bogați.
La rândul lor, tinerii căutau în dimineața de Sf Gheorghe iarba fiarelor, o plantă miraculoasă despre care se credea că sfarămă lacătele. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofă cu apă neîncepută, pe care o ascundeau într-un loc secret. La răsăritul soarelui, fiecare privea în cofă cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubită. Însă dacă în apă se afla o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.
Femeile căsătorite mergeau în pădure și culegeau plante precum mulgătoare sau untul vacii, pe care le adăugau în hrana animalelor, în credință că vacile vor da mult lapte și de bună calitate.
Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi deoarece se credea că cel care încalcă interdicția o să fie somnoros întregul an.
Urzicatul era un alt obicei specific Sfântului Gheorghe. Exista convingerea că prin urzicat tinerii vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși.