Izzy Dix (14 ani) şi-a dorit cu orice preţ să fie acceptată de colegii ei. Din păcate, acest lucru nu a reuşit să îl obţină decât după moartea ei, potrivit Mediafax.
Fata de 14 ani s-a născut în Marea Britanie, dar în anul 2003 s-a mutat împreună cu mama ei în Australia. Acolo a fost o elevă populară. Problemele ei cu colegii au apărut acum doi ani când Izzy s-a întors în Marea Britanie alături de mama sa Gabbi şi a început să meargă la şcoală în ţara în care se născuse.
Nereuşind să mai îndure chinurile la care colegii ei o supuneau zilnic, numind-o, printre altele, „australiancă ciudată”, „frigidă” şi „urâtă”, Izzy a ales să îşi pună capăt zilelor.
Înainte de gestul radical, Izzy a scris un poem care explică suferinţa pricinuită de colegi, pe care l-a intitulat sugestiv „I give up” (Renunţ): „Încep să văd mulţimea…/Văd multe persoane,/Sunt vesele şi fericite./Se află acolo din acelaşi motiv ca şi mine,/Să sărbătorească…/Le zâmbesc şi le salut,/Ele par şocate şi surprinse să mă vadă (…)//Mă alungă (…)/Inima mea începe să se rupă/Mă uit în jos şi merg,/Ochii mei se îneacă într-o mare de emoţii (…) Renunţ„.
Mama ei susţine că a luat legătura de nenumărate ori cu cadrele didactice şi cu cei care conduc şcoala, dar că nimeni nu a băgat în seamă reclamaţiile ei. Mulţi profesori au venit la înmormântare pentru a-i aduce un ultim omagiu fetei, dar Gabbi, care este şi ea cadru didactic, susţine că datoria acestora era să facă ceva în timp ce fiica ei era chinuită la şcoală.
O parte dintre cei care au batjocorit-o pe fată la şcoală au venit la înmormântarea ei, una dintre colegele care i-au provocat suferinţă lui Izzy mergând la Gabbi pentru a o îmbrăţişa: „A fost una dintre primele persoane care s-au apropiat să mă îmbrăţişeze. Eram într-o stare în care nu mai puteam face nimic decât să accept”, îşi aminteşte Gabbi.
Mama lui Izzy şi-a exprimat dorinţa ca fiica ei, care voia să devină jurnalist, să fie ultimul adolescent care se sinucide din pricina batjocurii de la şcoală: „Fiica mea nu e primul adolescent care se sinucide din această cauză, dar sper să fie ultimul. Ea ar fi fost prima persoană în măsură să vorbească despre nedreptate. A fost membru al Amnesty. Voia să schimbe lumea. Încă o mai poate schimba”, precizează Gabbi.