Sfatul dresorului: Ce trebuie să ştii înainte să adopţi un câine

„Dacă o persoană sau o familie vrea să îşi ia un câine, presupunem că are şi un copil, sfatul meu este să ia câinele când este pui. Când îţi iei un câine, să nu îl iei matur, îl iei căţel, creşte împreună cu familia, devine ca un membru al familiei”, a declarat, pentru Agerpres, Petru Iuga.

Acesta nu recomandă nimănui să ia acasă un câine bătrân de pe stradă, pentru că există printre altele riscul ca acel câine să fi fost traumatizat sau pur şi simplu să fie agresiv şi atunci nu se va adapta noului cămin.

„Dacă deja câinele nu mai e pui, îi e mai greu să se adapteze la o familie. Dacă a ajuns la o anumită vârstă, nu se ştie exact de ce tratament a avut parte până atunci, prin ce a trecut, dacă a fost traumatizat, cum s-a comportat, dacă nu ştii istoricul lui, atunci e problematic. Mai bine iei un câine de mic, îl educi după tine, după familia ta, atunci nu mai ai probleme cu el”, a spus agentul şef principal de poliţie de la Centrul Chinologic Sibiu.

Înainte de a lua acasă un pui, trebuie să ştim că ar fi bine să evităm să adoptăm un câine de talie mare, foarte activ, dacă noi locuim într-o garsonieră sau într-un apartament de bloc, pentru că viaţa acelui câine va deveni un calvar.

„La bloc, câinii de companie sunt bichon maltez, poate un labrador, chiar şi un ciobănesc belgian, însă nu e indicat. Câinelui trebuie totuşi să-i dai libertate de mişcare„, explică unul din cei mai buni dresori de câini poliţişti de la noi.

Petru Iuga îi avertizează pe părinţi să nu-şi lase câinii nesupravegheaţi în prezenţa copiilor mici. Un câine îţi poate muşca copilul, dacă acesta îi ia jucăria, chiar dacă până atunci a fost foarte blând şi doar s-a jucat cu acesta. Câinele din propria curte îţi poate muşca copilul şi dacă acesta încearcă să-i ia mâncarea din farfurie.

„Câinele niciodată să nu-l laşi nesupravegheat cu un copil. Dacă e un copil mai mic, până la vârsta de patru – cinci ani şi se joacă cu jucăria câinelui, atunci câinele este posibil să-ţi muşte copilul, din cauza jucăriei, nu din cauză că are ceva cu copilul. Sau dacă i se oferă mâncare. Câinele îşi apără mâncarea, nu trebuie încercat să o iei din faţa lui. Dar acest ultim aspect se poate educa la câine. Dacă am un câine, atunci nu îi dau doar eu de mâncare. Dacă este hrănit de soţia mea, de copilul meu, atunci câinele ştie că toţi din familie îi dau de mâncare şi nu va recunoaşte drept stăpân doar pe unul din ei”, atrage atenţia specialistul în dresaj canin.

Un alt sfat este să nu laşi câinele să facă doar ce vrea el.

„Nu trebuie să laşi câinele, chiar dacă este pui, să facă anumite lucruri. Nu îl laşi să îşi facă nevoile unde vrea el, trebuie să îl înveţi, să îl educi în acest sens, exact ca şi pe copilul tău. Câinele nu are raţiune, însă pricepe. Dacă îţi rupe florile din grădină, există o modalitate să nu le mai rupă. Te duci cu el în lesă lungă, ca şi când ar fi liber, când vrea să rupă floarea, l-ai smucit, îi dai comanda „nu-i voie” şi îl chemi la tine. Important este să nu îl mângâi. Pentru că el face asocierea, nu e voie, dar pe urmă este voie”, sfătuieşte Petru Iuga.

Poate una din cele mai importante „reguli” când îţi iei un câine, e să nu îl baţi.

„Nu bătaie. Dacă baţi câinele, nu faci nicio treabă cu el”, avertizează poliţistul specialist în dresaj.

Un câine dacă este certat de stăpân, pricepe că a greşit. Cea mai rea pedeapsă pentru un câine de companie, este zgarda şi lesa.

„Există o modalitate de a comunica cu câinele, verbal. Dacă ridici tonul, după intonaţie, atunci câinele pricepe. Dacă nici atunci nu pricepe, există lesa şi zgarda. Atunci nu mai poate face nimic. Repet. Câinele nu trebuie lăsat să facă ce vrea. Dacă ai o curte, îi poţi restricţiona spaţiul, chiar dacă ai spaţiu mare. Nu trebuie lăsat în toată curtea. Spre exemplu, câinele trebuie să vadă cine intră în curte, dar să nu poată să ajungă la acea persoană”, afirmă Petru Iuga.

Dresorul de câini poliţişti de la singura şcoală de dresaj a Ministerului Afacerilor Interne, cea de la Sibiu, compară comportamentul câinelui, chiar cu al stăpânului.

„Există o vorbă: câinele îşi copiază stăpânul. Dar nu trebuie lăsat să-şi copieze stăpânul în toate aspectele. Dacă spre exemplu, e un câine foarte ataşat, asta nu înseamnă că-i dau atenţie doar 50 de minute, într-o zi. Trebuie să-i dau atenţie zilnic, constant. Dacă vine la mine şi sunt ocupat, nu îi spun: marş de aici, acum nu am timp de tine. Când câinele tău vine la tine, trebuie să-i dai atenţie, să îl saluţi, să-l mângâi, după care îl laşi liber sau pleacă el, pentru că se linişteşte”, îndeamnă Petru Iuga.