În acea zi de noiembrie 2008, Shamsia mergea alături de colegele ei la liceul Mirwais Nika, o instituţie pentru fete din Kandahar, bastion istoric al talibanilor din sudul ţării, când doi bărbaţi pe motocicletă s-au oprit lângă ea, potrivit Mediafax. Unul dintre ei, mascat, a întrebat-o dacă merge la şcoală, apoi i-a smuls vălul şi i-a aruncat cu acid pe faţă.
CITEŞTE ŞI: O româncă din Italia a fost desfigurată cu acid de către bărbatul cu care plecase în Peninsulă
Shamsia, atunci în vârstă de 17 ani, a fost grav rănită, la fel ca aproximativ alte 15 adolescente. Agresiunea a generat un val de dezaprobare în lumea întreagă. Laura Bush, care atunci era Prima Doamnă a Statelor Unite, a evocat o „infracţiune nedemnă şi laşă”. În pofida a tot, Shamsia şi-a convins părinţii să o lase să îşi continue studiile.
După cinci ani, ochii încă o mai dor, are probleme cronice de vedere, dar şi-a păstrat cumpătul şi acum le predă fetelor din Mirwais Nika. „Uneori sunt împrăştiate, mă testează”, afirmă tânăra zâmbind, în mijlocul fetelor în vârstă de aproximativ zece ani.
„Era foarte important să devin profesoară. Este un mod de a le spune celor care m-au atacat că nu au câştigat”, susţine ea.
Atacul nu a fost revendicat şi talibanii, care le-au interzis fetelor să meargă la şcoală atunci când au fost la puterea (1996-2001), au precizat că nu sunt implicaţi. Nouă suspecţi au fost arestaţi, apoi eliberaţi fără ca cineva să fie vreodată condamnat pentru această faptă.
Totuşi, unul dintre agresori locuieşte chiar lângă Shamsia, susţine tânăra. „El este în libertate şi ce s-a întâmplat ar putea foarte bine să se repete. Trebuie să fie pedepsit, altfel acest lucru îi va spune că nu există justiţie”, afirmă ea. „Preşedintele Karzai a promis să îi spânzure. Dacă vreodată voi avea ocazia să îi vorbesc, îl voi întreba de ce nu a făcut-o”, îşi exprimă ea nemulţumirea.
Liceul Mirwais Nika, construit de japonezi, şi-a deschis porţile în 2004 şi primeşte 2.600 de fete cu vârste cuprinse între şase şi 20 de ani. Shamsia, care câştigă 85 de dolari pe lună, predă aici arte plastice şi scriere.
În urma acestei agresiuni, instituţia a fost pe punctul de a-şi închide porţile. „A trebuit să muncim din greu pentru a convinge părinţii să nu îşi retragă copiii de la şcoală după atac”, povesteşte directoarea, Danesh Alavi. „Îmi amintesc de acea zi, teama, panica, anarhia”.
„Faptul că Shamsia a devenit profesoară este un exemplu de curaj pentru celelalte fete”, asigură ea.
Dacă drepturile femeilor au progresat de la îndepărtarea talibanilor, Kandaharul rămâne una dintre provinciile cele mai conservatoare din Afganistan. După ce pleacă de la şcoală, elevele petrec majoritatea timpului în casă, iar atunci când ies trebuie să poarte burqa.
Să rămâi acasă, să nu munceşti? Este de neimaginat pentru Shamsia. „Predând, vreau să arăt că femeile pot face mai multe lucrând decât stând în spatele aragazului”, asigură tânăra cu faţa acoperită cu un văl negru.
Timp de două ore pe zi, Shamsia participă împreună cu alte femei la o formare pentru a deveni profesoară atestată. Traseul cu autobuzul către Universitatea din Kandahar fiind prea riscant, cea care se deplasează este formatoarea sa, Bahir Makimi.
„Shamsia este deja o profesoară bună şi se va perfecţiona”, remarcă Makimi, regretând „că nu dispune de structuri pentru a le oferi formări mai avansate”.
Educaţia tinerelor este adeseori citată ca un succes al efortului internaţional desfăşurat în Afganistan.
Dar lipsa claselor şi profesoarelor, precum şi căsătoriile precoce care determină fetele să renunţe la sistemul şcolar rămân problematice, iar situaţia s-ar putea agrava odată cu retragerea soldaţilor NATO până la sfârşitul lui 2014.
Aceasta este o perspectivă îngrijorătoare pentru Shamsia. „Educaţia fetelor, faptul de a avea femei care predau, este crucial pentru viitorul Afganistanului, pentru a arăta tuturor de ce sunt capabile femeile”.