Şi-a ucis soţia din gelozie, iar în închisoare l-a întâlnit pe judecătorul care l-a condamnat

În cadrul campaniei „De vorbă cu un deţinut”, gds.ro prezintă povestea lui Timi Munteanu. Bărbatul de 48 de ani și-a omorât soţia, într-un moment în care gelozia i-a luat minţile. Acesta a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. 

„Mi-am omorât soţia. Am făcut această faptă dintr-o greşeală, într-un moment de gelozie. Era o zi normală, în care am mers să luăm banii pe chirie de la fetele care stăteau într-un apartament al nostru. Acolo s-a întâmplat necazul. După ce am luat banii, fetele au plecat şi ne-au lăsat să servim o cafea. La un moment dat, telefonul soţiei a început să sune şi a văzut că o suna cumnatul meu. Ea a luat telefonul imediat de pe masă şi a mers la baie. Eu am ascultat la uşă şi am auzit când i-a spus că e cu mine, dar că se vor întâlni mai târziu. I-a spus că îl pupă şi că îl iubeşte. El era soţul surorii mele şi chiar noi îi cununasem cu un an înainte. După ce am auzit discuţia, ea mi-a confirmat că vorbise cu el, iar în acel moment pur şi simplu m-am enervat atât de rău încât nu mai ştiam ce fac. Am lovit-o cu un ciocănel de şniţele în cap, chiar în baie. Imediat după ce am văzut-o că a căzut, am luat un taxi şi am plecat la casa în care locuiam. În drum spre casă am realizat că făcusem ceva grav. Am sunat-o pe soacra mea şi i-am spus că cred că am ucis-o pe soţia mea şi ea a fost cea care a anunţat poliţia. Eu am aşteptat acasă să vină să mă ridice, iar în acele momente pur şi simplu nu îmi venea să cred că îmi omorâsem soţia. Poliţia m-a ridicat seara, iar eu am recunoscut tot ce făcusem”, a povestit bărbatul în timp ce mâinile îi tremurau de emoţie, potrivit gds.ro.

Înainte să se transforme în criminal, bărbatul a muncit ca oricare alt om care vrea să ducă un trai decent.

„Am lucrat câţiva ani la un service auto, apoi am muncit nouă ani la Primăria Craiova, la sistematizarea circulaţiei. După aceea, ne-am deschis o firmă şi vindeam haine prin diverse târguri. Eram o familie cu o situaţie financiară bună. Am un copil din prima căsătorie. Nici lui, nici familiei mele nu le venea să creadă că eu am fost în stare să fac aşa ceva. Îmi iubeam familia, îi respectam. Aveam 13 ani de când eram împreună cu ea, am făcut multe lucruri bune împreună”, a explicat bărbatul.

Alte articole

Două adolescente, inclusiv fiica adoptivă a victimei, au fost acuzate de crimă după ce o româncă stabilită în SUA a fost găsită înjunghiată într-o casă de vacanță din Washington City

Dezvăluiri cutemurătoare făcute de familia gravidei ucise cu drujba de șeful ei, la un an și jumătate de la crima îngrozitoare: „O suferință care se va stinge doar atunci când vom fi lângă ea”

Timi Munteanu avea planuri de viitor înainte să intre în închisoare. Visa să aibă o cabană la munte, dorinţă la care nu a renunţat nici acum. „Nu m-a descurajat această perioadă. Dacă familia mă va susţine când voi ieşi de aici, voi încerca să îmi duc planurile mai departe şi să redevin omul care eram odată”, a mai spus Timi Munteanu.

Până în momentul în care şi-a aflat sentinţa definitivă, a trecut un an şi şapte luni, o perioadă chinuitoare, în care bărbatul refăcea filmul crimei şi încă nu îi venea să creadă că el a fost autorul.

„Am primit 25 de ani de închisoare. Mi se pare o condamnare prea mare. Nu s-a ţinut cont că am recunoscut, că a fost o faptă făcută din gelozie. Primii doi ani de închisoare au fost groaznici. În primele două luni mi-a albit părul complet. Mă gândeam întotdeauna la ceea ce făcusem, nu mă obişnuiam cu ideea şi sufeream. Nici acum nu pot să trăiesc cu ideea că am făcut acest lucru. Sunt de opt ani aici, iar în 2024 ar trebui să intru în comisia de eliberare condiţionată. Am ieşit la muncă şi m-am comportat foarte bine în închisoare. Eu dau masa la deţinuţi în fiecare zi, iar întâmplarea a făcut să îl servesc chiar pe judecătorul care m-a condamnat. El a intrat aici pentru luare de mită”, a povestit Timi Munteanu.

Cu optimism sau fără, zilele la închisoare trec greu, iar cei care au ajuns să facă parte din această lume, probabil nu vor uita niciodată perioada de detenţie.