„Sibiul lucrului bine facut”. Biserica Evanghelică îi aruncă în stradă pe români. Ce face Iohannis?

În Sibiu, mulți oameni au căzut victime complotului pus la cale de baieții deștepți ai retrocedărilor, în complicitate cu funcționari și decidenti politici. Un rol nefast în aceste abuzuri l-a avut primarul Klaus Iohannis, care, în calitate de președinte al FDGR și împreună cu Biserrica Evanghelică, au plănuit jaful imobiliar din centrul Sibiului. Surse din diferite medii sibiene ne-au declarat ca scopul urmarit de Iohannis si acolitii sai din FDGR si Biserica Evenghelica a fost sa-i scoata pe romani din zona veche al orasului, justificand faptul ca centrul orasului a a apartinut sasilor.

Din păcate,mulți sibieni au de pătimit în urma acestei diabolice afaceri. Un asemenea caz prezentăm astăzi. Este vorba despre familia Suciu, care a fost aruncată în stradă în urma unui simulacru de proces, care a dus la pierderea locuinței în care a stat zeci de ani. Maria și Mihai Suciu s-au trezit la bătrînețe fără locuință, deși erau proprietari cu acte în regulă. În Constituția României, la art. 44, alineatul 2), se spune că „proprietatea privată este garantată și ocrotită in mod egal, indiferent de titular”. In privinta doi soți din Sibiu, legea fundamentală a fost călcată în picioare, dar nimănui nu-i pasă de această situație.

Apartament cumparat legal

Într-un memoriu depus în instanță, Mihai Suciu își spune oful: „În anul 1997, am cumpărat apartamentul în care locuiam cu chirie la stat, situat în Sibiu, pe str. General Magheru, nr.18. Subliniez că imobilul în care se afla și apartamentul nostru,  a fost scos la vânzare din voința exclusivă a vânzătorului, R.A.G.C.L. Sibiu, actuala SC Urbana S.A, pe atunci în subordinea Primăriei Municipiului Sibiu. Noi nu am făcut nicio cerere prin care să solicităm cumpărarea apartamentului. Vînzătorul ne-a spus că dacă nu-l cumpărăîm noil îl cumpără altcineva pentru că acum totul se privatizează. Ne-a fost prezentat un extras CF nr.12278, nr. top 284,285, în care proprietar era Statul Român, vânzătorul asigurându-se că nu există niciun litigiu sau cerere de retrocedare a imobilului. În aceste condiții am cumpărat apartamentul pe care l-am plătit integral. A fost încheiat contractul de vânzare –cumpărare nr. 3887/1997. Prețul și legile în baza cărora s-au încheiat actele de înstrăinare au fost stabilite de vânzător. Noi am intabulat și înscris în CF nr.46185 nr.top 284/7,285/7. La data cumpărării au mai fost și alte apartament în același imobil, actele de înstrăinare fiind făcute în aceleași condiții și în baza acelorași legi”, se arată în memoriul familiei Suciu.

Alte articole

Iohannis a promulgat legea, pensiile încasate ilegal nu se confiscă, sumele nu se restituie la stat

Unul dintre supravieţuitorii tragediei din Colectiv îl demolează pe Iohannis: „Acela a fost momentul în care eu am înţeles cât de mare e goliciunea interioară a persoanei Iohannis”

Ca o concluzie la cele relatate pana acum, putem spune următoarele: familia Suciu și-a cumpărat legal apartamentul în care a stat cu chirie din perioada comunistă. După Revoluție, în baza legii 112/1995, chiriașii au obținut dreptul să cumpere casele în care au locuit. Mai mult, statul, în speță, Primăria Sibiu, a scos la vânzare imobilele pe care le deținea la acea vreme. Spațiile pe care statul le avea în proprietate, erau libere de sarcini, nu existau cereri de retrocedare, pentru că nu existau legi în acest sens. În această situație, familia Suciu, chiar a fost obligată să cumpere apartamentul în care stătea cu chirie, având drept de preemțiune, în caz contrar, proprietarul ( Primăria) ar fi vândut locuința unei terțe persoane. Din punct de vedere al jurisprudenței, familia Suciu a fost cumpărător de bună credință. S-a întocmit act de vânzare –cumpărare, iar imobil a fost intabulat în Cartea Funciară.

Biserica Evanghelica il revendica

Ce s-a întâmplat apoi? „În anul 2003 am fost acționați în judecată alături de Statul Româna, Primăria Municipiului Sibiu și SC Urbana SA, într-un proces în care Consistoriul Superior al Bisericii Evenghelice Sibiu revendica imobilul. Cererea de retrocedare a făcut obiectul dosarului nr. 4762/2003 la Judecătoria Sibiu. Instanța juedcătoriei Sibiu, prin sentința nr.616/29.01.2004 a respins ca nefondată cererea de retrocedare a imobilului pentru că acesta nu a fost trecut în proprietatea statului în baza unor legi emise de autoritățile comuniste ( după 6 martie 1945). Imobilul a fost preluat de stat în baza Legii 485/octombrie 1944( art.1, alin ultim) și, în acest caz, nu face obiectul legilor retrocedării”, explica in continuare, Mihai Suciu.

Drept urmare, Judecătoria Sibiu constată legalitatea actului de vânzare-cumpărare și respinge cererea de retrocedare depusa de Biserica Evanghelica pentru apartamentul familiei Suciu, după cum era și normal. Situația este de-a dreptul ridicolă în condițiile în care, la 6 ani după ce s-a înfăptuit actul de vânzare-cumpărare, Biserica revendică „in integrum” o clădire care era intabulată pe numele unor proprietari de bună credință.

Reprezentanții evanghelistilor au introdus acest dosar de restituire în baza OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religiosase , dar în acest caz era vorba despre despăgubiri si nu restituire in natura. De asemenea, instanța din Sibiu atrage atenția asupra unui aspect extrem de important, care ar fi trebuit să se constituie jurisprudență în materie, iar judecata să se facă în mod unitar, pentru toate cazurile de retrocedare din Sibiu.

A fost in proprietatea Grupului Etnic German

Despre ce este vorba? „Din încheierea de CF nr.12278 Sibiu, neatacată în cauză, rezultă incontestabil că bunul a fost preluat de stat de la Grupul Etnic German cu titlu de drept conform legii 485/1944, fiind dobândit de acesta în baza Convenției Generale K1321 din 11 august 1942 de la Biserica Evanghelică. Prin această Convenție se prevedea că toată averea mobilă și imobiliară care formează proprietatea Bisericii Evenghelice și care a servit scopurilor școlare și de educație se va preda în mod gratuit Grupului Etnic German, urmând a se face transcrierea proprietății conform dispozițiilor cuprinse la capitolul II din Convenție. Consistoriul nu a făcut dovada că imobilul în litigiu nu a făcut parte din această avere. Convenția K1321 nu a fost anulată de vreo instanță. Chiar dacă înscrierea dreptului dobândit de Grupul Etnic German nu s-a mai făcut, imobilul a fost preluat în baza acesti act menționat de CF 12278 și a adresei 1750/1945 emisă tocmai de Biserica Evanghelică , operând astfel transcrierea succesivă în condițiile art.19 și 20 din Decretul Lege/1938. Cum imobilul a fost preluat în baza Legii 485/1944 privind lichidarea Grupului Etnic German, emisă de regele Mihai I în temeiul Convenției de Armistițiu încheiată cu Puterile Aliate, nu poate fi asimilat în categoria celor preluate abuziv de puterea comunistă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent de data intabulării dreptului statului în CF, titlul statului fiind pe deplin valabil”, se arata în memoriul familiei Suciu înaintat instanței.

Cu alte cuvinte, cererile de retrocedare ale Bisericii Evenghelice trebuiau respinse din fașă pentru tardivitate, în condițiile în care nu întruneau prevederile legale potrivit legilor retrocedării. Aceste bunuri revendicate nu fac obiectul naționalizărilor abuzive ale statului comunist de după 6 martie 1945, ci au intrat în proprietatea statului chiar din 1944, în baza unor legi ale statului democratic instaurat după întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, în speță, după 23 august 1944 și în baza tratatelor internaționale semnate după război. Acest lucru, în condițiile în care Biserica Evaghelică, ce s-a dovedit a fi fost colaboratoare cu regimul hitlerist, a donat, de bună voie și nesilită de nimeni, Grupului Etnic German, toate bunurile pe care le deținea în 1942. Ca urmare, mai toate imobilele din centrul Sibiului, apar, potrivit Cărților Funciare care se păstrează până astăzi, în proprietatea Grupului Etnic German pe perioada 1942-1944. Toate aceste imobile din proprietatea Grupului Etnic German( ca organizație nazistă) au fost confiscate de statul român, așa cum s-a stipulat în decretul regal din octombrie 1944, fapt confirmat prin tratatele internaționale.

Citeşte mai mult pe ancheteonline.ro