Silviu Prigoană răspunde acuzaţiilor că şi-ar fi lovit copiii: Mama lor îi supune zilnic unui proces de alienare

„Referitor la informatiile aparute in media, in cursul zile de 07 septembrie 2016, in legatura cu unul dintre procesele derulate intre subsemnatul, Vasile Silviu Prigoana si Adriana Cristina Bahmuteanu, mama celor doi fii mai mici ai mei, Eduard Gabriel si Maximus Mihai, inteleg sa formulez punctul de vedere subsecvent, pe care il voi pune la dispozitia presei, punct de vedere ce se constituie, raportat la pozitia mea, in comunicat de presa referitor la situatia litigioasa dintre mine si fosta mea sotie, situatie litigioasa avind ca obiect in principal interesele copiilor mei mai mici.

La acest moment, intre mine si fosta mea sotie, sunt pe rolul instantelor de judecata, precum si al organelor de cercetare penala, mai multe cauze, cu toate circumscrise situatiei actuale a celor doi fii ai mei mai mici, sus mentionati. In cadrul acestor litigii se dezbat atit chestiuni de natura civila – avind ca obiect spre exemplu cererea mea ca cei doi fii ai mei sa urmeze cursurile unei institutii de invatamint private, dintre cele mai renumite, initiative la care mama acestora se opune – fie de natura penala – cum ar fi spre exemplu, accea in care dna. Bahmuteanu are calitatea de suspect intr-un dosar avind ca obiect comiterea infractiunii de rele tratamente aplicate minorului, sau cea referita ieri in presa, avind ca obiect o plingere impotriva subsemnatului, pentru comiterea infractiunii de violenta in familie, lucru pe care il contest, pe motiv ca as fi aplicat fiului meu Maximus ceea ce singura martora din dosar numeste : „… urecheala parinteasca…”.

Indiferent de natura cauzelor aflate in litigiu, de stadiul acestora, de cursul dosarelor, decizia mea declarata este aceea de fi implicat in solutionarea acestora strict in cadrul delimitat de drepturile si obligatiile mele procesuale, drepturi si obligatii pe care inteleg sa mi le exercit, respectiv indeplinesc strict in cadrul prevazut de lege – anume la instanta sau la organele de ancheta – si strict prin persoanele abilitate – eu, sau avocatii mei.

Decizia sus mentionata, pe care o aplic la acest moment si pe care o voi urma si in continuare, este circuscrisa urmatoarelor scopuri: (i) in primul rind si esential, limitarea pecit posibil a dezbaterilor de presa pe seama disputei mele si a fostei sotii asupra situatiei celor doi fii ai mei. Scop temeinic motivat, din punctum meu de vedere. Cei doi fii ai mei au deja virsta la care au acces la informatia de presa, fara insa a avea capacitatea de a decela si analiza informatia primita. Traducerea in presa, cu caracter de senzational, a propriei lor vieti, intr-o maniera denaturata, contrara realitatii asa cum ei o percep zilnic, mai ales dupa ce, in urma executarii silite a programului de vizitare minor, legatura dintre mine si copii a fost refacuta, acestia petrecindu-si jumatate din timp cu mine, ii afecteaza profund si risca sa aiba un devastator efect de alienare, proces la care sunt oricum supusi zilnic de mama lor. (ii) In al doilea rind, nu consider acceptabila incercarea de a pune presiune pe cei chemati sa solutioneze litigiile dintre mine si fosta mea sotie, apelind la presa. Faptul ca, de-a lungul timpului, am capatat un acces facil la presa, fiind un subiect – materie prima pentru aceasta, nu inteleg sa-l folosesc la acest moment, tocmai datorita impactului negativ pe care, cu siguranta il poate avea asupra copiilor mei. Din pacate, nu aceeasi este si pozitia mamei lor care nu conteneste, fara sa se gindeasca la consecintele asupra copiilor, a-si dezbate viata in presa. Fara a se gindi ca, oricite argumente si explicatii da presei, asta nu inseamna mare lucru. Noi suntem in instant tocmai pentru pozitiile noastre divergente. Prin urmare, oricit de mult unul sau altul dintre noii sustine lucruri in presa, tot un punct de vedere personal ramine, punct de vedere personal care nu ne-a adus nici un rezultat pina acum, in cee ace-i priveste pe fii mei. Motiv pentru care, dealtfel, suntem in instanta. Ca eu cred, spre exemplu, ca am in majoritatea covirsitoare a chestiunilor aflate acum in litigiu dreptate, nu inseamna ca voi apela la dezbaterea in presa a argumentelor mele. Pentru simplul motiv ca, la acest moment, fata de interesul copiilor mei mai ales, nicidecum nu asa se vor rezolva problemele lor. Anume prin dezbatere in presa. Ci doar prin aprecierea profesionista si bazata strict pe probele din dosar, a judecatorilor.

Alte articole

Mihaela Botezatu, la 6 luni de la moartea lui Silviu Prigoană: „Mi-a spus în ziua aceea că nu se simte bine. Mai aveam doar 19 kilometri până să ajung la el”

Cum arată mormântul lui Silviu Prigoană, la 6 luni de la moartea afaceristului. Nu a fost aprinsă nicio lumânare

Prin urmare, pozitia mea ferma estea aceea de a limita prin orice mijloace aparitiei in media a oricaror elemente legate de litigiile privitoare la copiii mei, pentru majorul motiv ca acestia sunt din ce in ce mai afectati de aceasta”, se arată într-un comunicat remis RomaniaTV.net de Silviu Prigoană.