Simona Gherghe a detaliat la România TV momentele de groază din copilărie, când a fost bătută la orele de gimnastică ritmică.
„Eu am fost un copil bătut în sala de gimnastică. Pe mine nu m-au trimis părinţii pentru că au vrut ei, eu am insistat… Era perioada în care Nadia făcea perdormanţe extraordinare şi era un exemplu pentru noi, toţi copiii. Părinţii mei văzând că vreau să ajung campioană ca Nadia m-au dat la o şcoală specială de gimnastică ritmică. Cred că habar nu aveau ce urma să mi se întâmple, eu cu atât mai puţin.
Vreo doi ani a durat chinul meu. Nu am spus nimic acasă, de teama eşecului, de frica antrenorilor, de teamă să nu-mi reproşeze că eu am vrut asta… Eram într-o perioadă în care nu exista modul de a comunica cu copilul cum este acum… aveam 6 ani! Ce am povestit eu acolo (n.r. – despre bătăile primite) s-a întâmplat la prima oră, iar după aceea au fost episoade mai dureroase.
Totul s-a terminat când am venit acasă cu vânătăi pe picioare şi în momentul acela părinţii mei au spus stop! Noi nu ne batem copilul şi nu vrem ca altcineva să ne bată copilul! Au trecut 30 de ani de atunci şi fizic mi-e rău când mă gândesc. când retrăiesc ce am păşit atunci.
Când am scris povestea pe bloc, priteneul meu mi.a spus de ce nu cauţi o fotografie cu el să o pui… Şi i-am zis că nu pot, nu pot să-i revăd figura”, a declarat Simona Gherghe la România TV.
„Povestea Mariei Olaru mi-a redeschis rana din suflet… Am aflat de curând că profesorul respectiv încă predă. Nici nu vreau să mă gândesc câte generaţii de fetiţe au păţit ce am păţit eu! Eu refuz să cred că în ţările civilizate se face preformanţă cu bătaie. Dacă ne-am schimba şi noi mentalitatea sunt convinsă că copiii ar veni în sala de gimnastică cu placere, dacă ar exista şi antrenori care i-ar stimula şi altfel”, a mai spus Simona Gherghe.