„Marele meu „of” este faptul că numărul celor care au vizitat muzeul este mult prea mic faţă de cât aş dori eu, dar şi mai mult regret faptul că autorităţile publice locale nu sunt deloc interesate de acest muzeu unic în ţară. Poate însă acum, în contextul în care Aradul aspiră la o investirea cu titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021, autorităţile publice locale vor „avea ochi” şi pentru acest muzeu care, cu ale sale exponate din care unele sunt unice şi vor face demersurile necesare pentru a-l aduce în atenţia arădenilor şi nu numai„, a declarat Ioan Gui, potrivit Agerpres.
În muzeu pot fi văzute peste 360 de exponate, de la maşina de preparat îngheţată, la maşina manuală de bomboane, ambele fabricate în jurul anului 1920, maşina manuală de măcinat mac, cea cu curele de transmisie pentru măcinat zahărul, malaxorul acţionat electric, aparatul pentru prepararea marţipanului, diverse forme pentru prepararea turtei dulci şi a ciocolatei, mese din marmură pentru prelucrarea zahărului fiert, maşina pentru tăiat hârtia în care se împachetau bomboanele pentru pomul de Crăciun, sau numeroase fotografii şi documente. Şi, nu în ultimul rând, muzeul mai deţine cărţi de specialitate, unele unice în ţară, reţetare, fotografii vechi şi noi, diplome şi medalii obţinute de-a lungul vremii de către cofetarii arădeni.
„Timp de peste patru decenii, am fost cofetar, o parte importantă din aceşti ani conducând Laboratorul de cofetărie al TAPL Arad. Cofetăria a fost domeniul în care mi-am câştigat existenţa, dar, în timp, a devenit şi un hobby. De aceea, în amintirea marilor meşteri cofetari ai Aradului din perioada interbelică, m-am hotărât să înfiinţez un muzeu al cofetăriei. Şi, cum nu aveam unde să îl amenajez, am apelat la bunăvoinţa soţiei, care a acceptat să-l amenajez în casa noastră„, a spus Ioan Gui.
El a arătat că a adunat exponatele din muzeu în decursul a peste 30 de ani, unele dintre utilajele tehnice recuperându-le chiar din depozite de fier vechi.
„Am început să adun maşinile, ustensilele şi documentele din muzeu undeva la începutul anilor ’70, pe unele cumpărându-le, pe altele primindu-le de la bătrânii maeştrii cofetari pe care i-a mai prins în viaţă, iar o parte din ele recuperându-le de prin depozitele de fier vechi. Însă ideea deschiderii unui muzeu de profil a început să prindă viaţă abia la începutul anilor 2000, când, ajutat de câţiva apropiaţi, am început restaurarea exponatelor. Una dintre maşinile prezente în muzeu, fabricată la Dresda, în Germania, în jurul anului 1930, este cea pentru făcut zahăr farin. Cu această maşină cu valţuri se realizau foi laminate din ciocolată sau marţipan, maşina fiind foarte performantă la vremea ei. De asemenea, trebuie amintită maşina care bătea separat albuşuri şi gălbenuşuri, construită ‘după model’ de un inginer de la Fabrica de Vagoane din Arad, la solicitarea unui patron de cofetărie din Arad, care văzuse o astfel de maşinărie într-o revistă germană. Maşina era acţionată electric şi avea o producţie de 3-4 mii de ouă pe zi„, a explicat Ioan Gui.
Un exemplar deosebit din muzeu îl constituie prima carte în limba română cu cu reţete de prăjituri, publicată de maestrul cofetar Emil Frederic, în care acesta a postat reţete de prăjituri pe care le prepara în cofetăria sa. O altă frumoasă carte din muzeu e cea scrisă în limba germană, editată în anul 1904 şi cumpărată în anul 1914 de către un cofetar din Lipova, care mai târziu şi-a deschis o cofetărie în Arad, pe strada Mărăşeşti.
Maestrul Ioan Gui a mărturisit că lucrează la o carte având ca subiect „Arta în Cofetărie”, carte pe care a început-o în 1978, a abandonat-o la un moment dat, pentru ca să o reia în anul 2011.
CITEŞTE ŞI: Cele mai ciudate muzee din lume: Muzeul cartofilor prăjiţi sau al crenvurştilor