Unii dintre cei mai afectaţi, din punct de vedere economic, de pandemia de COVID-19 au fost patronii de restaurante. Măsurile impuse de autorităţi i-au forţat pe aceştia să nu permită accesul clienţilor în local pentru a evita contactul social, astfel o mare parte dintre ei au recurs la soluţia de a deschide terasele odată cu ridicarea stării de urgenţă. Chiar şi aşa, patronii nu au reuşit să îşi recupereze pierderile înregistrate de la începutul pandemiei, astfel încât mai mult de jumătate din cele 85% din restaurantele care au avut terasele deschise de la 1 iunie au înregistrat pierderi de minimum 80% din cifra de afaceri a anului 2019, conform studiului menţionat anterior.
Toată industria HoReCa a avut de suferit în urma restricţiilor impuse, angajaţii din domeniu rămânând fără loc de muncă sau fiind obligaţi să intre în şomaj tehnic. Doar 3 din numărul mediu de 88 de angajaţi cât înregistra HoReCa înainte de criză, au rămas activi, 71 fiind trimişi în şomaj tehnic.
Ajutorul de la stat a fost considerat insuficient de către operatorii HoReCa, aproape jumătate dintre ei (46,7%) declarându-se nemulţumiţi de sumele ce au fost alocate redresării afacerilor din acest sector. Mai mult decât atât, 64,9% nu au beneficiat de rambursări din partea statului, doar aproximativ un sfert dintre ei (23,9%) primind TVA-ul şi alte restanţe fiscale din partea autorităţilor.
Repercusiunile măsurilor restrictive se reflectă în procentele care indică situaţia dezastruoasă a operatorilor HoReCa:
– Activitate redusă cu peste 50% (60% dintre respondenţi);
– Venituri reduse (57,3%);
– Reducerea numărului de angajaţi (49,3%);
– Activitate suspendată / Locaţii complet închise (42,7%);
– Insolvenţă (1,3%)
Mulţi dintre ei au încercat să îşi protejeze afacerile, soluţiile cele mai eficiente fiind amânarea obligaţiilor fiscale aferente Stării de Urgenţă (58,1%), obţinerea unui Certificat de Urgenţă (74,3%) şi a indemnizaţiei de 75% din salariul angajaţilor trimişi în şomaj tehnic (83,8%), precum şi solicitarea un credit prin IMM Invest (59,2%) sau amânarea ratelor la bănci (4,1%).
Intens popularizată, soluţia livrării la domiciliu s-a dovedit mai puţin eficientă deoarece procentul încasat din livrările de mâncare abia ajunge la 10%-30% din cifra de afaceri în cazul celor mai multe dintre localuri (76%), livrarea presupunând de cele mai multe ori implicarea unei terţe părţi spre care este direcţionat un procent semnificativ din încasări. Astfel, doar 1,4% din operatori au declarat că au recurs la livrare ca măsură principală.