Dacă planificați să călătoriți în Bulgaria în perioada următoare, trebuie să fiți foarte atenți la mașina dumneavoastră. O familie din România a avut parte de o experiență neplăcută în timpul vizitei lor la Castelul Cap Kaliakra din Bulgaria. Aceștia au venit cu mașina lor și au parcat în parcarea din apropiere pentru a explora ruinele castelului și pentru a se bucura de priveliști.
Citește și: Bulgaria Misterioasă: Excursii în Siturile Arheologice și Cetățile Antice
După ce au petrecut câteva zile plăcute într-o localitate apropiată de Nisipurile de Aur, familia a hotărât să își prelungească șederea și să viziteze și Capul Kaliakra. Din păcate, lucrurile nu au mers conform planului.
Au ales să parcheze mașina într-o zonă de parcare cu vedere spre mare. Parcarea era plină de mașini și turiști care făceau fotografii, motiv pentru care la început nu a părut nimic suspect. Cu toate acestea, au observat că o dubiță albă închiriată a parcat în apropierea lor. În ciuda acestui fapt, nu au acordat prea multă atenție și au petrecut mai mult de două ore plimbându-se în jur. La întoarcerea la mașină au avut parte de o surpriză șocantă: locul în care și-au lăsat mașina era acum ocupat de altă mașină, aparținând unui alt vizitator. Mașina lor dispăruse pur și simplu.
A început atunci o cursă contracronometru pentru a găsi mașina dispărută. Familia a relatat întreaga experiență cu detalii amănunțite.
„Mie și familiei mele ni s-a părut ireal ce s-a întâmplat și aș vrea ca acest lucru să se facă cunoscut pentru că sunt foarte mulți români ce trec prin Bulgaria zilnic și nu mi-aș dori ca nimeni să mai treacă prin ce-am trecut noi.
Săptămâna trecută am fost plecată cu familia mea într-o mică vacanță în Bulgaria, la un complex de viluțe în localitatea de lângă Nisipurile de Aur. În fiecare seară am ieșit cu părinții să ne plimbăm prin Varna, SF. Constantin și Elena și Nisipurile de Aur. Treceam pe lângă grupuri de oameni, iar din 10 turiști, 8 erau români, oriunde ne duceam.
Sejurul nostru trebuia să se încheie duminica ce a trecut, însă încântați foarte tare de atmosfera și de cazare, am decis să mai stăm încă o zi și să plecăm luni. Luni, în jurul orei 13:00 am părăsit locația unde am stat și în drumul nostru înspre vamă am zis să vizităm și Cap Kaliakra.
Am ajuns la intrarea ruinelor castelului pe care voiam să-l vizităm de unde ne-am luat tichetul de intrare. Un loc de parcare gol cu priveliște la mare fix la marginea parcării parcă ne-a chemat. Coborâți din mașină, am făcut câteva poze și am încuiat mașina.
În drumul nostru printre ruine, chiar am remarcat că în spatele mașinii noastre tocmai ce venise o dubă mare, albă închiriată cu număr de Bulgaria și în fața noastră altă mașină mică, albă închiriată tot cu număr de Bulgaria. Mă întrebasem, oare, cine vine să viziteze zona aia cu o mașina închiriată, dar nu am dat prea multă atenție acestui gând și ne-am continuat drumul.
Foarte încântați de zonă și de priveliște, fără griji și știind că urmează să ajungem acasă în câteva ore, ne-am bucurat din plin de plimbare și nici n-am simțit când au trecut 2 ore și jumătate pe lângă noi.
Întorși în parcare, ne-am îndreptat înspre locul unde aveam mașina parcată. Primul lucru pe care l-am remarcat, era faptul că mașina noastră de un albastru închis, nu mai avea aceeași culoare și nici marca nu mai era aceeași.
Alergând bezmetici prin parcarea din mijlocul pustietății am constatat ca mașina ne-a fost furată. Am mers la portar și într-o engleză pocită, pe care cu greu o înțelegeam, am reușit să îl facem să înțeleagă situația și a sunat la poliție.
Nu mult timp a trecut până când a venit echipajul de poliție căruia i-am explicat ce s-a întâmplat. Foarte calmi, ne-au spus că au observat mașina noastră pe camere între Varna și Dobrich, două orașe din Bulgaria.
După ce am ajuns din nou în locul unde aveam mașina parcată, poliția ne-a spus că trebuie să așteptăm să vină detectivul, dar mai întâi trebuie să oprească în Kavarna pentru a aduce un translator.
După aproximativ o oră și jumătate de așteptat și întrebări dintre cele mai detaliate legate de seria motorului și subsubcategoria mașinii, ni s-a spus să mergem la secție pentru că detectivul nu mai vine și ne vom întâlni cu el acolo.
Ajunși la secție, alte aceleași întrebări ne-au fost adresate cu aceleași răspunsuri date, scrise de către un ofițer care avea norma de o tasta la 10 secunde. După ce s a completat procesul verbal ni s-a spus degajat faptul că suntem liberi să plecăm.
Unde mai exact puteam pleca? Într-o țară străină, fără acte, fără alte haine în afară de ce aveam pe noi, fără baterie prea multă la telefoane, fără mașină și fără nicio destinație în cap am început să mergem agale pe străzile orașului.
Ora 8 seara, singurul magazin deschis în care ne-am oprit și datorită faptului că tata a avut borseta cu el cât am fost plecați, ne-am putut lua câteva bluze de trening pentru că începuse să se răcorească.
Am trecut printr-o piațetă cimentată și ne-am oprit la o terasă unde chelnerița ne-a ajutat cu două încărcătoare de telefon. Cu bateria la 30% am reușit sa ținem legătura cu salvatorul nostru care nici nu a stat pe gânduri când s-a urcat în mașină să vina să ne ia tocmai din România, după ce i-am explicat situația.
A doua zi tata a fost sunat și i s-au cerat detalii legate de cazarea unde am stat, iar alte informații legate de mașină nu i s-au oferit. Când vedeam la televizor sau la știri că au fost furate mașini peste noapte, parcă nu-mi venea să cred, dar presupun că mai puțin de două ore și jumătate sunt de ajuns”, au povestit românii.