Petru Adrian Dogaru a venit pe lume chiar de Moş Nicolae pentru a le aduce părinţilor lui cel mai frumos cadou. A fost o binecuvântare şi un dar de nepreţuit. A fost primit cu dragoste şi emoţie. Cinci luni mai târziu, universul lor se năruia. Puiuţul lor a primit un diagnostic fulgerător în urma unui banal control la şold. A fost diagnosticat cu o formă extrem de agresivă de neuroblastom (tumoră malignă a glandei supra-suprarenale). Ce înseamnă asta? Totul s-a schimbat pentru ei. Lumea colorată şi plină de lumină s-a transformat într-un abis întunecat, parcă fără fund.
Copilul a înlocuit îmbrăţişările calde ale mamei cu cele reci ale doctorilor şi asistentelor, jucăriile cu perfuzii şi ace, timpul petrecut cu părinţii lui cu orele petrecute la analize şi prin spital.
Părinţii lui sunt îngroziţi şi nu vor să accepte gândul că într-o zi l-ar putea pierde. Nu se pot gândi la asta. E mult prea dureros şi lipsit de sens. Şi pentru că aceasta este o afecţiune foarte rară, iar un diagnostic, şi mai ales un tratament adecvat şi urgent nu poate fi oferit în ţară, părinţii lui Petru au plecat de urgenţă în Germania, la o clinică specializată din Koeln acolo unde Petru Adrian trebuie să înceapă de urgenţă tratamentul.
Cu ajutorul unei fundatii, au primit suma de 15.000 de euro, suma care a acoperit doar partea de analize.
În urma acestor analize, s-a stabilit că Petru va fi nevoit să stea internat într-un spital din Germania 9 luni pentru a fi supus unui tratament care costă 150.000 euro. Pe lângă costurile destinate procedurilor medicale, pe toată perioada internarii, familia va avea nevoie de sprijin financiar pentru medicamente, intervenţii, si spitalizare. Petru Adrian are şanse să se vindece, cu tratamentul adecvat, însă părintii au nevoie de ajutor finaciar.
Nu rămâneţi indiferenţi şi haideţi să-i dăm şansa de-a se bucură de dragostea părinţilor, de compania prietenilor, de adierea unei pale de vânt, de căldură soarelui, de trilul unei păsări, gustul senzaţional al unei căpşune, de valurile mării, de imaginea fantastică pe care ţi-o oferă vârful unui munte.
„Cu dragostea părinţilor mei şi cu ajutorul primit de la voi, eu vreau şi pot să mă vindec, vreau şi pot să cresc mare, să spun mamei mele, tatălui meu şi vouă: Mulţumesc! Acum pot să mă joc, pot să alerg şi pot să zâmbesc din nou. Când voi fi mare, voi scrie o scrisoare de mulţumire pentru fiecare donaţie de minim 1 Euro”.
Conturi în care puteţi face donaţii:
RO22INGB0000999900919881 RON
RO95INGB0000999901538785 EURO
DOGARU ROXANA GABRIELA