Bogdan Bucur, sociolog și profesor universitar la SNSPA, consideră că simpatia și voturile care i-au fost acordate lui Călin Georgescu pot fi transferabile unui alt candidat, însă cu condiția ca acesta „să fie talentat în a purta hlamida de ayatollah român”.
Acesta a acordat un interviu publicației HotNews, în care a explicat care crede că sunt pașii următori ai mișcării suveraniste în urma anulării candidaturii lui Călin Georgescu la prezidențiale, după decizia Curții Constituționale de pe 11 martie.
Bogdan Bucur este lector universitar doctor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, specializat în sociologie istorică. Acesta este autorul lucrării „Sociologia proastei guvernări în România interbelică”, lucrare distinsă cu Premiul Academiei „Dimitrie Gusti”.
Sociologul susține că șansele mișcării populiste la următoarele alegeri depind de numărul candidaților suveraniști (George Simion, Anamaria Gavrilă, Victor Ponta, Diana Șoșoacă), dar și de implicarea publică a lui Călin Georgescu în această campanie.
Hotnews: – Călin Georgescu a adunat în jurul său un grup mare de votanți, care au primit denumirea generică de „suveraniști”. Credeți că acest grup este transferabil către un alt candidat?
– Bogdan Bucur: Evident. Într-o mare proporție, voturile domnului Călin Georgescu sunt transferabile. Acum depinde, sigur, și de calitatea, cu ghilimelele de rigoare, a celui care va fi ales.
– Credeți că valul care există în acest moment pentru această mișcare politică va crește sau va scădea? Ce se va întâmpla?
– Avem două coordonate de care trebuie să ținem seama. În primul rând trebuie văzut câți candidați aleargă pe zona neolegionară, conservatoare, populistă, suveranistă. Pentru că, evident, voturile se vor împărți între ei.
Citește și : Călin Georgescu ar fi împușcat un câine în armată, de nervi. Dezvăluirile tulburătoare făcute de Cristian Sima
Punctul numărul doi, trebuie văzut dacă „Mesia” Georgescu întinde mâna, precum Patriarhul binecuvântător, și atinge creștetul capului celui pe care îl va desemna succesor. Dacă acela pe care îl va desemna succesor mai este și un tip talentat în a purta hlamida de ayatollah român, voturile pe care le-ar putea încasa ar putea fi apropiate de scorul pe care l-a luat Călin Georgescu.
Deci, avem două necunoscute în momentul de față: numărul de competitori pe zona suveranistă și dacă domnul Călin Georgescu va susține pe cineva cu care probabil va putea să și acționeze în campania electorală în tandem: persoana respectivă președinte, Călin Georgescu, prim-ministru.
Dacă vorbim de un asemenea tandem și de o anumită calitate, văd deja pentru prima dată că funcția de președinte al României începe să fie asociată ideii de lider spiritual suprem.
Trebuie să fie un om cu acest profil. Și dacă alegi un individ care să fie foarte percutant, se poate apropia de scorurile reunite ale lui Călin Georgescu și ale domnului Simion, repet, dacă nu sunt mulți contracandidați și dacă cel pe care îl alegi este talentat în a fi ayatollah.
Mai contează și acțiunea Parchetului General, dacă statul dă semnale de robustețe, atunci unii dintre susținătorii mișcării pot să se gândească de mai multe ori și să-și dea seama că poate fac o eroare.
– Cine sunt oamenii care îl susțin pe Călin Georgescu și care ar putea ajunge la alt candidat „suveranist”? Mulți dintre ei optează pentru valori religioase, de familie, valori așa-zis patriotice, un fel de legătură cu pământul. De ce?
– Vă mărturisesc că sunt surprins. Pentru faptul că noi, când alegem un președinte al României sau oameni în funcții publice înalte, deputați, senatori, noi îi alegem cu gândul la un proiect de țară, un proiect pe care l-au construit, desenat, imaginat, mărturisit, clamat, implementat, înaintașii noștri.
Poate că unii sunt în viață, oameni politici din trecut, dar el este un proiect de țară vechi de două sute de ani, pentru care au muncit generații întregi de români luminați, care au muncit, au trudit, au luptat, au crezut, au investit resurse de timp, de bani, de energie, de viață în a face această țară să fie europeană, cu o guvernare civilă, cu drepturi ale omului respectate pentru toată lumea, cu o guvernare democratică, o țară care să aparțină spațiului instituțional occidental.
Observ acum, cu foarte multă uimire, că oamenii își doresc în spațiul public valori politice care sunt specifice spațiului privat și pe care, într-o democrație europeană nu prea ai de ce să le aduci în spațiul public. Credința religioasă, impresii magice pe care noi le avem asupra realității înconjurătoare, asupra unor elemente ale naturii sau asupra unui trecut pe care îl mistificăm. Și alte lucruri de tipul acesta.
Ele desigur că nu sunt interzise în spațiul privat. Fiecare om, în spațiul privat, are posibilitatea să-și imagineze că râușoarele și pârâiașele din Munții Bucegi transportă note informative făcute de SRI și SIE. Și dacă ai băut o cană cu apă din Munții Bucegi, te vindeci de absolut orice afecțiune medicală. Dacă tu crezi asta în particular, nu e absolut nicio problemă.
În momentul în care aduci în spațiul public această chestiune și ea este, mai mult decât atât, preluată într-un mesaj de candidatură, ne îndepărtăm de la planul inițial al generațiilor de părinți fondatori ai acestei țări, pe care și-au dorit-o, democratică, europeană, euro-atlantică și civilizată.
Și eu am constatat uimit că există un electorat care caută nu un președinte care să se încadreze în limitele clar prevăzute de Constituția României. Nici măcar un președinte mai „mardeiaș”, după profilul domnului Băsescu, căruia nu-i încăpeau limitele Constituției – dânsul simțea nevoia să mai sară gardul câteodată, dar este drept că se întorcea înapoi acasă, probabil în timpul nopții sau a doua zi dimineața.
Sunt uluit să constat că de data aceasta, o parte a românilor caută să voteze un ayatollah. Românii caută un lider spiritual suprem, precum avem un exemplu pe care nu îl credeam a fi bun de urmat în cazul conducătorului suprem al statului numit Iran. Și asta vă mărturisesc că mă întristează.
Continuarea articolului poate fi citită pe HotNews