Solstiţiul de iarnă a coincis în 2012 cu aşa-zisa Apocalipsă mayaşă. Anticii mayaşi ar fi prevestit că sfârşitul lumii vine pe 21 decembrie 2012, o dată cu sfârşitul calendarului lor. Ceea ce nu ştiu prea mulţi oameni este că civilizaţia maya nu avea doar un calendar. Ei au creat mai multe tipuri de calendare, printre care un calendar al ciclului solar şi almanah sacru. Ei măsurau timpul cu ceva cunoscut drept Numărătoarea Lungă, adică cicluri de 5.000 de ani, potrivit National Geographic.
Unul dintre aceste cicluri de 5.000 de ani s-ar fi terminat pe 21 decembrie 2012, iar unii oamenii au crezut că atunci vine sfârşitul lumii.
Oamenii nu au luat în calcul, însă, felul în care mayaşii vedeau timpul. „Există un singur monument mayaş care are data 2012 pe el”, a declarat expertul în civilizaţia maya Ricardo Agurcia, adăugând că cei care anunţă apocalipsa ignoră faptul că, potrivit mayaşilor, atunci când se termină un ciclu, începe altul. „Este vorba despre renaştere, nu despre moarte”, a mai spune Agurcia.
Mayaşii au prezis, de fapt, că lumea nu se va sfârşi în 2012. La începutul acestui an, arheologul William Saturno a descoperit mai multe numere pictate pe pereţii unui complex maya din Guatemala, iar calculele includ date care merg mult mai departe în viitor. „Maya a prezis că lumea va continua, iar că peste 7.000 de ani lucrurile vor fi exact la fel ca acum”, a spus Saturno.
„Noi căutăm apocalipse, însă maya căutau o garanţie că nimic nu se va schimba. Este complet diferit”, a spus Saturno.
Prin urmare, calendarul maya este prost interpretat, aşa că putem sta liniştiţi de Crăciun. În ceea ce priveşte alţi potenţiali agenţi catastofali – inversiunea polilor magnetici, o planetă ucigaşă sau exploziile solare criminale, NASA ne linişteşte că nu vor avea loc.
Expertul NASA David Morrison a răspuns la 5.000 de întrebări legate de apocalipsă. Într-un videoclip pe YouTube, Morrison spunea că „nu există nicio ameninţare pentru Pământ în 2012. Planeta Nibiru nu există, nu există forţe speciale atunci când se aliniază planetele. Nu vă faceţi griji pentru 2012 şi bucuraţi-vă de sosirea lui 2013„, a spus el.
Cercetătorul american John Major Jenkins, care a studiat calendarul maya timp de 25 de ani, şi-a publicat concluziile în volumul „Povestea anului 2012”. Celebrul calendar maya e un sistem de măsurare a timpului conform căruia lumea a început în anul 23613 î.Hr. şi se sfârşeste pe 21 decembrie 2012. Din punct de vedere matematic, e un sistem de numărare a zilelor care foloseşte cinci valori: kin (o zi), uinal (20 de zile), tun (360 de zile), katun (7.200 de zile) şi baktun (144.000 de zile). La fiecare 13 baktuni, adică 5.125,36 de ani, calendarul revine la zero şi reîncepe numărătoarea, scrie libertatea.ro.
Conform legendelor cuprinse în cartea Popol Vuh şi a calendarelor cioplite în piatră, mayaşii credeau că lumea a avut cinci epoci distincte, fiecare cu un soare propriu, durata unei epoci fiind de 13 baktuni. Conform civilizaţiei mayaşe, prima epocă a fost cea a Soarelui-Jaguar, populată de giganţi care trăiau în peşteri. A doua lume a fost cea a Soarelui-Vânt, la sfârşitul careia oamenii au fost transformaţi în maimuţe pentru a reuşi să supravieţuiască vântului distrugător, agăţându-se de copaci. A treia lume a fost cea a Soarelui-Ploaie de Foc, când Pământul a fost distrus de o ploaie cu bulgări de lavă, iar oamenii, pentru a fi salvaţi, au fost transformaţi în păsări.
Lumea a patra, cea a Soarelui- Apă, s-a sfârşit printr- un potop ce a cuprins Pământul, oamenii fiind salvaţi din nou de către zei prin transformarea lor în peşti. A cincea lume e cea în care trăim azi, a Soarelui- Tonatiuh, care a început pe 11 august 3114 î.Hr. şi ar fi trebuit să se sfârşească pe 21 decembrie 2012. Fiecare lume maya se termină violent, dar e continuată de o alta, deci omenirea nu dispare, ci trece dintr-o etapă în alta. Problema e că după 21 decembrie 2012 nu mai urmează nimic în calendarul mayaşilor, astfel că mulţi au asociat această dată cu sfârşitul lumii.
SOLSTITIUL DE IARNA. Motorul de cautare online Google si-a modificat, sambata, logoul pentru a sarbatori solstitiul de iarna, eveniment ce marcheaza inceputul iernii astronomice, informeaza Mediafax.
SOLSTITIUL DE IARNA. Conform Observatorului Astronomic “Amiral Vasile Urseanu” din Bucuresti, ca in fiecare an, desi iarna meteorologica soseste inca de la 1 decembrie, inceputul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al SOLSTITIULUI DE IARNA. El este legat de miscarea anuala aparenta a Soarelui pe sfera cereasca, ce reprezinta consecinta miscarii reale a Pamantului in jurul Soarelui.
Dupa cum este cunoscut, axa polilor Pamantului isi pastreaza (in prima aproximatie) directia fixa in spatiu, ea fiind inclinata cu 66° 33′ fata de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge in decurs de un an cercul sferei ceresti numit “ecliptica”, a carui inclinare fata de ecuatorul ceresc este de 23° 27′.
La momentul SOLSTITIULUI DE IARNA, Soarele se afla in emisfera australa a sferei ceresti, la distanta unghiulara maxima de 23° 27′ sud fata de ecuator, el efectuand miscarea diurna in lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit “tropicul Capricornului”. Aceasta explica, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor si a noptilor, precum si succesiunea anotimpurilor.
La data SOLSTITIULUI DE IARNA, Soarele rasare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est si apune tot cu acelasi unghi spre sud fata de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el “urca” – tinand cont de latitudinea medie a Romaniei, de 45° – la numai 21° fata de orizont. in consecinta, la aceasta data, durata zilei are valoarea minima din an, de 8 ore si 50 minute, iar durata noptii are valoarea maxima, de 16 ore si 10 minute. Evident, in emisfera sudica a Pamantului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcand inceputul verii astronomice.
Momentul SOLSTITIULUI DE IARNA, respectiv al inceputului iernii astronomice, are loc in jurul datei de 21 decembrie. incepand de la aceasta data, pana la 21 iunie, durata zilelor va creste continuu, iar cea a noptilor va scadea in mod corespunzator.
Google isi modifica frecvent logoul pentru a marca evenimente importante ale istoriei universale sau pentru a celebra mari personalitati