„Somnolenţa” neobişnuită a Soarelui stârneşte curiozitatea cercetătorilor

Numărul de pete solare înregistrate de la începutul ciclului actual, decembrie 2008, este foarte mic comparativ cu media cotidiană observată în ultimii 250 de ani: mai puţin de jumătate, scrie Agerpres.

„Acest ciclu, care ar urma să-şi atingă foarte curând maximum, este interesant din punct de vedere ştiinţific. Acesta este pe departe cel mai puţin activ ciclu din era descoperirii spaţiale, veche de 50 de ani”, a declarat, pentru AFP, Doug Biesecker, fizician al Agenţiei Americane Oceanice şi Atmosferice /NOAA/, precizând că un ciclu durează în medie 11 ani.

Observate în urmă cu mii de ani de astronomi chinezi şi pentru prima dată cu ajutorul unei lunete de către Galileo Galilei în 1610, petele solare sunt importante, deoarece activitatea electromagnetică intensă care le însoţeşte produce puternice modificări ale razelor ultraviolete şi razelor X, precum şi furtuni solare. Acestea din urmă pot perturba telecomunicaţiile şi reţelele electrice pe Terra, subliniază Andres Munoz Jaramillo, fizician la Universitatea din Montana.

Punctul culminant al ciclului precedent, al 23-lea, a fost înregistrat în aprilie 2000, cu un număr mediu de 120 de pete solare pe zi. Acest vârf a fost urmat de o perioadă puţin activă a Soarelui, care s-a încheiat în decembrie 2008, marcând debutul ciclului actual.

Alte articole

Cum răcești mașina rapid, fără aer condiționat, dacă a stat în soare

De ce trebuie să te dai cu SPF pe față indiferent de anotimp. Sfatul specialiștilor

În 2009, primul an al ciclului al 24-lea, activitatea Soarelui ar fi trebuit să crească, însă astronomii au numărat 266 de zile fără nicio pată solară. Dat fiind o activitate slabă înregistrată la finalul celui de-al 23-lea ciclu, fizicienii au prezis un al 24-lea ciclu mai degrabă calm.

„Estimarea era de 90 de pete pe zi în momentul de apogeu al ciclului, prevăzută pentru sfârşitul lui 2013, şi este clar că suntem departe de această cifră. În 2012, numărul de pete s-a plafonat la 67, aproape jumătate din medie”, chiar dacă activitatea solară s-a accelerat un pic în ultimul an, constată Doug Biesecker. Doar la apogeul celui de-al 14-lea ciclu, în februarie 1906, s-a înregistrat o activitate şi mai slabă, cu un maxim de 64 de pete.

Pe lângă activitatea slabă, Soarele mai cunoaşte anomalii în ceea ce priveşte modificarea polarităţii câmpurilor sale magnetice. În mod normal, polul sud şi nord îşi inversează simultan polaritatea în medie la fiecare 11 ani, ceea ce corespunde duratei unui ciclu solar. În timpul acestui proces, câmpurile magnetice slăbesc pentru a ajunge aproape de zero şi reapar din nou când polaritatea este inversată, explică oamenii de ştiinţă.

Însă, în timpul ciclului actual, polii s-au desincronizat: polul nord şi-a inversat polaritatea în urmă cu mai multe luni şi are prin urmare aceeaşi polaritate cu polul sud. Potrivit ultimelor măsurători din satelit, „polul sud ar urma să-şi inverseze la rândul său polaritatea în curând”, afirmă Todd Hoeksema, director al Observatorului solar Wilcox de la Universitatea Stanford, care nu este îngrijorat de acest fenomen.

Cercetătorii se întreabă cât va dura această acalmie solară. „Va trebui să mai aşteptăm cel puţin 3 sau 4 ani pentru a ne face o idee legat de intensitatea ciclului viitor”, estimează Doug Biesecker.

Unii cercetători se întreabă dacă nu asistăm la începutul unei perioade prelungite de slabă activitate solară, comparabilă cu cea minimă, supranumită ‘Maunder’, înregistrată între 1650 şi 1715, în timpul căreia nu a fost observată nicio pată solară. Acea perioadă a coincis, în Europa şi America de Nord, cu cea a unei răciri accentuate, denumită ‘mica eră glaciară’.