Sonda americană OSIRIS-REx a ajuns cu bine în apropierea asteroidului Bennu

„Ce sentiment ai când soseşte ziua marcată în calendar în urmă cu zece ani!”, a scris luni pe Twitter conducătorul proiectului misiunii, Dante Lauretta.

OSIRIS-REx a călătorit în spaţiu timp de peste doi ani pentru a ajunge în apropierea asteroidului Bennu, care orbitează Soarele cu o viteză de 100.000 de kilometri la oră şi se află în prezent la 124 de milioane de kilometri distanţă de Pământ. Sonda de dimensiuni mici a frânat pentru a se stabiliza la şapte kilometri de asteroid.

NASA a indicat luni că a primit un semnal care confirmă ceea ce a numit „sosirea” sondei, deşi aceasta va atinge suprafaţa asteroidului abia la mijlocul anului 2020.

”Am ajuns!”, a anunţat un inginer al Lockheed Martin, care a proiectat şi a operat vehiculul spaţial de la centrul de control al misiunii din localitatea Littleton situată în statul american Colorado.

Evenimentul marchează începutul unei îndelungate şi meticuloase faze de observare. OSIRIS-REx va fotografia, analiza şi cartografia suprafaţa Bennu din toate unghiurile.

Anul viitor, sonda va coborî la 225 de metri altitudine de asteroid. NASA doreşte să afle locul în care suprafaţa asteroidului este netedă şi unde sunt prezente denivelări.

Bennu nu este sferic, ci mai mult lat decât „înalt”, forma sa neavând regularitatea unei planete. Acesta are 493 de metri în diametru, o mărime similară cu înălţimea One World Trade Center, un zgârie-nori din New York City.

La mijlocul anului 2020, OSIRIS-Rex se va apropia ”în ritm de insectă”, va desfăşura un braţ articulat şi va atinge suprafaţa asteroidului timp de cinci secunde pentru a extrage între 60 de grame şi 2 kilograme de eşantioane de sol.

Aceasta este prima oară când un dispozitiv a intrat în orbita unui astfel de asteroid atât de mic. Japonezii desfăşoară în prezent o misiune similară cu sonda Hayabusa2, pe Ryugu, un asteroid de şase ori mai mare decât Bennu. În 2010, sonda Hayabusa a adus pe Pământ fragmente microscopice prelevate de pe asteroidul Itokawa.

În 2023, OSIRIS-Rex va reveni pe Pământ cu o încărcătură care, aşa cum speră NASA, va fi cea mai mare cantitate de eşantioane din spaţiu după cea adusă de astronauţii care au revenit de pe Lună.

Asteroizii pot fi comparaţi cu nişte capsule ale timpului, mărturii dintr-o eră demult apusă. Ei sunt compuşi din materialele originale ale sistemului solar, de acum 4,5 miliarde de ani, conservate într-o formă „pură”, în timp ce pe Pământ materialele au fost de-a lungul vremii încălzite, topite şi transformate.

În anul 2008, la momentul selecţiei asteroidului, au fost luaţi în calcul 7.000 de candidaţi. Bennu nu era nici prea mare, nici prea mic şi, în plus, conţinea molecule de carbon, potrivit observaţiilor realizate cu ajutorul telescopului.

„Misiunea are ca scop identificarea celor mai primitive corpuri din sistemul solar, care ar putea conţine materiale ce ne pot ajuta să înţelegem cum au apărut moleculele organice pe Pământ”, a declarat pentru AFP şeful adjunct al misiunii, Arlin Bartels.

Un alt punct de interes al misiunii este posibilitatea de a „atinge” un corp ceresc atât de mic. Câmpul gravitaţional este infim – aproape la fel de slab ca cel exercitat de fotonii soarelui, a explicat Michael Moreau, reprezentant al echipei însărcinată cu navigarea sondei.

De asemenea, ţinând cont că există un risc scăzut (1 la 2.800) ca Bennu să intre în coliziune cu Pământul între anii 2175 şi 2199, misiunea va ajuta la o mai bună înţelegere a compoziţiei şi traiectoriei sale.

După ce va colecta eşantioanele de sol de pe asteroid, OSIRIS-REx va reveni pe Pământ. Călătoria va fi din nou lungă, însă NASA a marcat deja data în calendar – aterizarea în deşertul Utah este programată la 24 septembrie 2023.

În luna august, sonda americană OSIRIS-REx a realizat primele imagini cu asteroidul Bennu, aflat în vecinătatea relativă a Pământului.

Numele misiunii reprezintă acronimul de la „Origins, Spectral Interpretation, Resource Identification, Security, Regolith Explorer”. Aceasta este cea de-a treia etapă a programului spaţial al NASA de explorare a Sistemului Solar New Frontiers, din care mai fac parte misiunile New Horizons (New Frontiers I) şi Juno (New Frontiers II).