Potrivit unui comunicat emis de cercetătorii de la Jet Propulsion Laboratory, un centru pe care NASA îl deţine în oraşul Pasadena din California, sonda Voyager 1 a trimis spre Terra o serie de date care arată o creştere semnificativă a fluxului de particule încărcate electric, emise din afara sistemului nostru solar.
„Oamenii de ştiinţă implicaţi în proiectul Voyager au analizat această creştere rapidă (a fluxului de particule, n.r.) şi au ajuns la o concluzie inevitabilă şi istorică – primul emisar interstelar al omenirii se află la marginea sistemului nostru solar”, se afirmă în cominicatul emis de NASA.
Sonda Voyager 1, alături de sora ei Voyager 2, a fost lansată în 1977 şi se află acum la o distanţă de 18 miliarde de kilometri de Soare. Sonda călătoreşte în spaţiu cu o viteză de 17 kilometri pe secundă şi, în prezent, este nevoie de 16 ore şi 38 de minute pentru ca datele pe care ea le transmite să ajungă la reţeaua de laboratoare NASA de pe Terra. Sonda Voyager 2 se află la o distanţă de aproximativ 15 miliarde de kilometri de Soare.
Cele două sonde au explorat toate planetele uriaşe din sistemul nostru solar: Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun, dar şi 48 dintre sateliţii acestora.
Ambele sonde au la bord mesaje de întâmpinare pentru eventualele forme de viaţă extraterestră cu care ar putea să se întâlnească în călătoria lor interspaţială. Printre dispozitivele de la bordul lor se află un fonograf ce conţine un disc din aur de 12 inch pe care se află sunete şi imagini ce caracterizează cultura terestră, selecţionate în 1977 de un comitet de experţi coordonat de cunoscutul om de ştiinţă Carl Sagan.
Particulele încărcate electric care se izbesc acum de Voyager 1 sunt generate de stele care au explodat în galaxia noastră, dar în afara Sistemului Solar. Acest flux se intensifică constant şi rapid, pe măsură ce sonda americană se apropie de spaţiul interstelar, iar această intensificare a devenit considerabilă în ultimele luni.
Locul exact în care se află marginea Sistemului Solar nu este determinat cu precizie, dar un alt indicator care va certifica faptul că Voyager 1 a intrat în spaţiul interstelar, şi care este aşteptat să se producă în viitorul apropiat, constă în modificarea de direcţie a câmpului magnetic din jurul sondei. Savanţii de la NASA analizează în aceste zile cele mai recente date transmise de Voyager 1 pentru a vedea dacă această modificare s-a produs.
Sursele de propulsie, alimentate cu plutoniu, ale celor două sonde Voyager au fost proiectate pentru a funcţiona cel puţin până în anul 2025. După ce aceste surse nu vor mai funcţiona, cele două sonde vor continua să călătorească prin spaţiu, plutind spre alte stele din galaxia Calea Lactee, însă nu vor mai putea să transmită date spre Terra.