Sonda spaţială Dawn a părăsit orbita asteroidului Vesta

Un semnal transmis de sondă, care confirmă faptul că Dawn a părăsit câmpul gravitaţional al asteroidului Vesta, a fost primit miercuri de savanţii de la NASA.

Înainte de a pleca spre noi destinaţii, sonda americană şi îndreptase camerele video spre polul nord al asteroidului. Fotografiile realizate cu această ocazie au dezvăluit existenţa unor munţi şi a unor cratere, care au fost văzute astfel pentru prima dată.

Vesta are aspectul unei mingi de fotbal perforate – rezultatul a două posibile impacturi devastatoare, care au înlăturat volume uriaşe de rocă de la polul sud al asteroidului. Acele posibile coliziuni ar fi generat unde de şoc foarte puternice care au străbătut asteroidul, producând un sistem complex de crăpături adânci care se întind de-a lungul ecuatorului acestui corp cosmic.

Sonda Dawn s-a plasat pe orbita asteroidului Vesta în iulie 2011, iar până atunci, cele mai bune imagini ale asteroidului erau doar câteva fotografii destul de neclare realizate de telescopul spaţial Hubble. Sonda americană a studiat în detaliu structura mineralelor de la suprafaţa asteroidului şi a alcătuit o hartă a formaţiunilor geologice care alcătuiesc relieful de pe Vesta.

Alte articole

Planeta este în pericol. Temperaturile vor crește alarmant în următorii ani. Fost climatolog-șef NASA: „Situația climatică va atinge un punct fără întoarcere”

NASA anunţă „cel mai intens fenomen din lume în ultimii 165 de ani”. Pericol de pene masive de curent

Aceste observaţii îi vor ajuta pe oamenii de ştiinţă să elucideze misterul care înconjoară trecutul acestui corp ceresc de dimensiuni importante. Ei consideră că Vesta este un corp unic – singurul rămas din mulţimea de obiecte cereşti iniţiale care s-au contopit pentur a forma planetele telurice de astăzi, precum Terra şi Marte, în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani.

Toate celelalte corpuri similare existente în momentul formării Sistemului Solar au fost fie distruse în extrem de puternicul mediu colizional existent în acel moment, fie încorporate succesiv în agregaţii mai mari de materiale care au dat naştere apoi planetelor pe care le cunoaştem în zilele noastre.

Sonda Dawn îşi va continua de acum periplul ei spaţial şi urmează să se plaseze pe orbita lui Ceres, un alt asteroid de mari dimensiuni, în februarie 2015, după ce va parcurge o distanţă totală de 5,1 miliarde de kilometri.

Primul dintre obiectivele principale ale misiunii Dawn – care va dura opt ani – constă în „analizarea primelor momente ale naşterii sistemului solar”, format în urmă cu 4,6 miliarde de ani, specialiştii de la NASA încercând astfel să înţeleagă mai bine felul în care s-au format aceşti asteroizi care se află între planetele Marte şi Jupiter.

Al doilea obiectiv constă în determinarea naturii elementelor care formează structura acestor entităţi spaţiale de tip terestru.

Ulterior, această sondă robotizată, ce are o lungime de 1,64 metri şi o lăţime de 1,27 metri, va încerca să identifice motivul pentru care Vesta şi Ceres au trecut printr-un proces de formare şi au avut o evoluţie total diferită de alţi asteroizi, permiţându-le savanţilor să înţeleagă rolul pe care îl joacă apa în evoluţia asteroizilor.

Sonda Dawn este echipată cu trei instrumente ştiinţifice – o cameră de înaltă definiţie şi două spectrometre.

Lansată în septembrie 2007, sonda Dawn este echipată cu un motor electric cu propulsie ionică, care asigură o avansare constantă şi permite atingerea progresivă a unor viteze foarte mari.

Ceres, descoperit în 1801, are o formă sferică şi un diametru de 960 de kilometri. Acest asteroid este format în proporţie de 25% din apă, în stare îngheţată, care acoperă un nucleu teluric.

Asteroidul a fost clasat în anul 2006 în categoria „planetelor pitice”, potrivit unei noi definiţii stabilite de Uniunea astronomică internaţională, în urma unor dezbateri intense asupra statului lui Pluto, care şi-a pierdut cu acea ocazie statutul de „planetă”. Pluto a intrat de atunci în categoria „planetelor pitice” din care fac parte alte două corpuri: Ceres şi Eris.

Vesta, descoperit în 1807, este o bucată stâncoasă cu o formă neregulată şi un diametru mediu de 520 de kilometri, lipsită de apă şi cu un nucleu alcătuit din fier.

Evoluţia acestei misiuni spaţiale poate fi urmărită şi pe internet, pe site-ul pus la dispoziţie de NASA – http://dawn.jpl.nasa.gov.