Astăzi, pe strada Toma Caragiu, în spatele Palatului Şuţu, nimic nu mai pare să amintească de tragedia petrecută aici în seara de 4 martie 1977. Blocul de 11 etaje, transformat într-o grămadă de moloz, a curmat atunci viaţa a cel puţin 300 de oameni. Unul dintre puţinii supravieţuitori, scriitorul Romulus Rusan, îşi aminteşte momentele catastrofei:
„Locuiam la etajul 7. Tocmai dădusem un telefon la Cluj, la sora mea. În timp ce vorbeam, ne-a prins prima fază a cutremurului. Eram pe o dormeză şi m-am întins pe ea după stingerea luminii. În felul acesta era ceva moale sub mine. A urmat un balans ciudat, apoi am simţit o ruptură teribilă. Eram complet imobilizat. Practic, mi-a căzut biblioteca peste mână, iar peste bibliotecă, un colţ de cameră care m-a apărat. Era ca un cort de beton. Odată cu ruperea blocului, totul s-a tasat. Am fost strivit la «etajul» doi şi jumătate cu acel colţ peste mine, dedesubt, probabil, cu podeaua şi ca intermediar, biblioteca. Mâna îmi era prinsă, ca şi un picior care era imobilizat de o uşă„, a mărturisit Romulus Rusan.
Citeşte şi 38 de ani de la CUTREMURUL care a DEVASTAT România FOTO
Romulus Rusan a aşteptat, în mijlocul dezastrului, să se întâmple un miracol.
„Am auzit cum se sting gemetele treptat, treptat… Muriseră toţi… Din câte am aflat ulterior, au decedat 300 de oameni în blocul din Colonadelor. După ce i-am auzit pe toţi tăcând, pentru că era un geamăt total, s-a făcut linişte. I-am auzit pe vecini coborând pe undeva. Am dedus că erau vecinii de deasupra-alături, de la etajul 8. Aceştia au căzut în luminator, care se umpluse cu moloz, dar pe urmă au ieşit. Am auzit o voce – trebuie să fi fost pe la miezul nopţii – care striga: «Trăieşte cineva? Trăieşte cineva?» Am strigat: «Da!»„, a spus scriitorul.
Citeşte şi În Bucureşti există 13 TABERE DE ADĂPOST în cazul unui CUTREMUR PUTERNIC. Vezi unde sunt amplasate
Bărbatul a fost salvat de un tânăr care se întorcea de la o petrecere.
„Săracul a făcut un tunel, îndoind fierul-beton. Era un băiat foarte solid. A făcut un tunel până la mine şi la ora 2 m-a scos. De acolo am fost dus la Spitalul Colţea, care era foarte aproape. Ana, soţia mea, care era internată de câteva zile, ar fi trebuit să iasă în seara aceea, dar au mai ţinut-o 24 de ore. Ea aflase că blocul nostru s-a dărâmat şi că nu mai trăieşte nimeni. Credea că am murit. Eu am sunat la nişte prieteni ca să o caute şi aşa a aflat că scăpasem„, a spus Romulus Rusan.
Citeşte mai mult pe ziarulring.ro
Citeşte şi Lista clădirilor din Bucureşti cu RISC RIDICAT DE PRĂBUŞIRE în caz de CUTREMUR