SPANIA-OLANDA: Ce cote au cele două la câştigarea CAMPIONATULUI MONDIAL DE FOTBAL 2014

SPANIA-OLANDA ar putea fi oricând o finală de Campionat Mondial de Fotbal. Agenţiile de pariuri au alte opţiuni însă. 

FAVORIŢI

Brazilia-Spania a fost în 2013 finala ultimei Cupe a Confederaţiilor, repetiţia generală pentru Cupa Mondială. Aceasta ar putea fi şi finala Mondialului, pe 13 iulie, pe Maracana, cele două echipe părând în continuare cu un cap deasupra concurenţei.

Confruntarea dintre cele două ar putea avea loc chiar înainte decât se prevede, dacă La Roja şi Selecao întâmpină vreo problemă în faza grupelor. În fapt, grupele A (cea a Braziliei ) şi B (cea a Spaniei) se încrucişează încă din optimile de finală, deci atenţie, dacă una dintre ele are ideea proastă de a termina grupa pe locul 2!

La Mondialul său, Brazilia nu are dreptul la greşeală. Un nou eşec la domiciliu, ca în 1950, ar fi o nouă dramă. Căpitanul Thiago Silva, Neymar şi ceilalţi ştiu asta.

Succesul lor cu 3-0 anul trecut în Cupa Confederaţiilor în faţa Spaniei a arătat că brazilienii sunt puternici. Fără îndoială, cu jucători mai puţin obsedaţi de ”jogo bonito” decât unii dintre predecesorii lor, Selecao 2014 este solidă, însă ar putea cădea de pe soclu. Portarul său Julio Cesar (34 ani) a acceptat un împrumut la Toronto pentru a juca mai mult, însă pare fragil.

Portarul Spaniei ar trebui să fie Iker Casillas, autorul unei enorme erori în finala Ligii Campionilor, care ar fi putut-o costa mult pe Real Madrid. Forma sa, ca şi cea a atacantului central Diego Costa fac parte din semnele de întrebare ale selecţionerului Vicente Del Bosque.

Cealaltă problemă ar fi o îmbătrânire a modelului spaniol, simbolizat de mijlocaşul Xavi. Însă la Euro 2012 spaniolii păreau uneori lipsiţi de idei, dar în finală au spulberat Italia cu 4-0.

OUTSIDERI

Primul outsider este probabil Argentina lui Messi. Atacantul Barcelonei nu a reuşit cel mai bun sezon din viaţa sa. Însă un sezon slab pentru el înseamnă 43 de goluri marcate în 49 de meciuri… Cu un asemenea fenomen şi o frumoasă armada ofensivă (Aguero, Di Maria, Higuain…), Albiceleste poate visa sus, în ciuda unei apărări mai puţin sigure şi unui portar problematic (Romero).

Germania, la rândul său, care se învârte în loc de la un anumit moment (semifinală la Mondialele 2006 şi 2010, finală la Euro 2008, semifinalistă în 2012) şi de la formidabila sa generaţie, are mijloacele pentru a atinge finala unui mare turneu. Linia sa de mijloc (Schweinsteiger, Kroos, Reus, Khedira, Ozil…) este poate cea mai bogată a turneului.

Finalistă la ultimul Euro, Italia este o valoare sigură a marilor competiţii. Buffon şi Pirlo se apropie de finalul carierei, însă rămân patronii unei Nazionale care are atuuri precum Balotelli, Motta şi o apărare istoric solidă. Forfaitul lui Montolivo este totuşi o lovitură dură.

În sfârşit, Uruguayul pare să aibă mijloacele să se comporte poate la fel de bine ca în 2010, când a ajuns în semifinale, cu impresionantul său duo în atac, Cavani-Suarez. Însă accidentarea jucătorului lui Liverpool chiar înaintea Mondialului face să plutească incertitudinea.

COTE

Chiar cu liderii lor ofensivi Cristiano Ronaldo şi Ribery în plină formă, Portugalia şi Franţa nu ar fi făcut parte din primele favorite. Cu un CR7 diminuat şi prin forfaitul lui Ribery, a le vede pe cele două naţionale ajungând în finală sau chiar în ultimul careu ar fi o mare surpriză şi o adevărată performanţă.

Belgia şi tânăra sa generaţie condusă de Eden Hazard nu duce lipsă de talent, însă are fără îndoială prea puţină experienţă.

Finalistă în 2010, Olanda are mai puţine certitudini în acest an, cu un efectiv întinerit de Louis Van Gaal şi un sector defensiv care pare un pic cam slab pentru acest nivel.

În sfârşit, dintre africani, fără nici un dubiu, Cote d’Ivoire are cele mai mari şanse, cu un grup accesibil, care îl are ca patron pe Yaya Toure, unul dintre cei mai buni jucători din lumea pe toate posturile luate la un loc.