Universul este plin de fenomene înspăimântătoare, de la stele care sug viaţa din companionii lor stelari, până la găuri negre gigantice, de miliarde de ori mai masive decât soarele nostru. Pentru că este sezonul Halloweenului, iată câteva dintre cele mai înfricoşătoare lucruri din spaţiu.
Planeta zombi
Mulţi astronomi credeau că exoplaneta Formalhaut b a murit, însă se pare că aceasta a revenit la viaţă. În 2008, astronomii care foloseau telescopul spaţial Hubble de la NASA au anunţat descoperirea unei planete enorme care orbita steaua Formalhaut, la doar 25 de ani lumină faţă de Terra. Apoi, alţi cercetători au spus despre descoperire că este vorba doar despre un nor imens de praf.
O nouă analiză a datelor Hubble, care va fi publicată în curând în revista Astrophysical Journal Letters, detectează planeta din nou. Alţi cercetători investighează din nou sistemul Formalhaut, aşa că acest zombi ar putea fi îngropat din nou în curând.
Stelele zombi
Supernovele de tip 1a sunt cunoscute drept stele zombi. Ele explodează în sisteme binare care conţin cel puţin o stea pitică albă – o stea super-densă, micuţă, care nu mai prezintă reacţii de fuziune nucleară. Piticele albe sunt „moarte”, însă nu rămân aşa într-un sistem binar.
Ele se reîntorc la viaţă, deşi pentru puţin timp, într-o explozie gigantică, supernova, furând materialul stelelor care le însoţesc sau combinându-se cu ele.
Stelele vampir
Precum vampirii din poveşti, unele stele rămân tinere pentru că „sug” viaţa din victimele neajutorate. Aceste stele vampiri sunt cunoscute drept „hoinarele albastre” şi par mult mai tinere decât vecinii lor antici cu care s-au format. El sunt mai fierbinţi şi apar mai albastre. Cercetătorii cred că ele reuşesc asta pentru că fură hidrogenul de la stelele vecine.
Găurile negre gigantice
Găurile negre par a fi scoase din cărţile SF – obiecte cu o densitate extremă a căror gravitaţie este atât de puternică încât nici măcar lumina nu poată scăpa de ele.
Ele sunt însă adevărate şi destul de întâlnite în univers. Mai mult, astronomii cred că în centrul fiecărei galaxii se află o gaură neagră supermasivă, chiar şi în centrul Căii Lactee.
Supermasivă este puţin spus, întrucât aceste tipuri de găuri negre sunt incredibil de gigantice. Cercetătorii au descoperit de curând două găuri negre cu o masă de 10 miliarde de ori mai mare ca soarelui nostru.
Întunericul spaţiului
Dacă vă este frică de întuneric, atunci cosmosul nu este pentru voi. Este un loc extrem de întunecat.
Spaţiul este negru întrucât este incredibil de gol, spun experţii. Deşi există trilioane de stele, nu sunt suficiente pentru a lumina tot cosmosul, întrucât nu există prea multe molecule pentru ca lumina lor să călătorească pe distanţe mari.
Mături de vrăjitoare şi păienjeni
Cosmosul este populat de vrăjitoare, cranii şi tot felul de monştri. Vedem aceste forme în colecţiile difuze de nebuloase, formate din praf şi gaz. Tarantulele spaţiale şi măturile de vrăjitoare sunt exemple ale pareidoliei, un fenomen în care creierul uman recunoaşte forme în imagini oarecare.
Asteroizii ucigaşi
Fenomenele de mai sus sunt înfricoşătoare, însă nu pun umanitatea în pericol. Nu putem spune acelaşi lucru şi despre asteroizii care se apropie de Terra. O rocă spaţială de cel puţin 1km lăţime are potenţialul de a distruge viaţa de pe Pământ. Şi chiar dacă asteroizii măsoară doar 40 de metri, pot face daune extrem de serioase dacă pică într-o zonă populată.
Impacturile asteroizilor se întâmplă, din când în când, pe planeta noastră. O rocă spaţială ar fi distrus dinozaurii în urmă cu 65 de milioane de ani. Din fericire, cercetătorii monitorizează permanent cerurile pentru asteroizii periculoşi şi există câteva metode pentru a-i îndepărta – asta dacă îi descoperim din timp.
Un soare activ
Soarele ne dă viaţă, însă ne şi poate face rău. Din când în când, pe suprafaţa lui au loc explozii puternice, care pot distruge comunicaţiile radio, navigaţia prin sateliţi şi reţelele de electricitate de pe Terra.
Furtunile solare sunt din ce în ce mai frecvente în ultima vreme, întrucât la anul steaua noastră ajunge în maximul ei de activitate, dintr-un ciclu de 11 ani.