Teodor Chiriac a publicat duminică seară pe site-ul sportprofit.ro, în calitate de jurnalist, un editorial în care spune că a fost filmat de Pro TV când se întorcea de la antrenamente (face scrimă de performanţă).
În cadrul editorialului intitulat Despre cum am devenit infractor! Mulţumesc Pro TV!, Teodor Chiriac spune că a fost informat de prieteni că a apărut la Pro TV într-o ştire cu infractorii minori.
Ador ironia fină sau farsele inteligente, dar ceea am păţit zilele trecute depăşeşte orice imaginaţie. După ce m-am întors de la antrenament, când mă pregăteam să îmi fac temele, pac, primul telefon.
În care mi s-a spus că am apărut la Pro TV, într-un reportaj despre infractori alături de alţi doi colegi de la liceu.
Iniţial, am crezut că este vorba de o farsă, fiind obişnuit cu acest lucru. După care pur şi simplu mi s-a înroşit telefonul de câte ori am fost sunat. Şi, mai în glumă mai în serios, parcă mi s-a indus şi un fel de stare de vinovăţie.
După ce am primit şi captura foto despre reportajul de la Pro TV, adio teme, de nici măcar să mai citesc nu am mai putut. Ba până şi spaţiul oniric mi-a fost invadat de scene cu tot felul de infracţiuni.
Ce să mai spun că zilele următoare, la şcoală, în urma minunatei ştiri proteviste, am fost tratat ca un paria, râmânând până şi fără colegul de bancă :))) Bine că mi-a rămas alături măcar prietena, care este superinteligentă şi cu simţul umorului.
Dar ce s-a întâmplat de fapt? În primul rând, cred că am fost filmaţi pe ascuns de o echipă a Pro TV după ce am ieşit de la ore. Apoi, în reportajul de la Pro TV se foloseşte abuziv imaginea noastră într-un material având ca temă infractorii. Şi probabil, infracţiunea în mintea celor de la Pro TV este că stăteam de vorbă. Imaginea, cică e blurată, dar toţi cei 3 elevi suntem uşor de recunoscut, drept dovadă sutele de telefoane primite după emisiune. Şi situaţia neplăcută creată apoi.
Fiind jurnalist cu carte de muncă, am început să mă informez ce înseamnă să îţi fie folosită ilegal imaginea de către o televiziune. Pe fugă aflu că potrivit Codului Civil, orice persoană are dreptul la propria imagine, iar în exercitarea acestui drept, aceasta poate să interzică sau să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Potrivit legislaţiei, utilizarea imaginii personale de către TV necesită obligatoriu consimţământul celui în cauză. Publicarea neautorizată a unei imagini va constitui o încălcare a prevederilor legii. Iar acest lucru se poate sancționa cu închisoarea (minimum două luni – maximum șapte ani) și cu amendă de la 200.000 de lei la 10 milioane de lei, dacă fapta nu constitue o infracțiune mai gravă. Dar trebuie să mai aprofundez această informaţie.
Apoi, că dacă eşti într-un loc public, poţi fi fotografiat (nu ştiu dacă şi filmat!), iar imaginea ta poate fi folosită în presă sau în alte medii, aceasta fiind regula de bază privind dreptul la imagine. Însă Codul civil prevede mai multe excepţii importante, care ne permit să ne protejăm imaginea de folosirea abuzivă. Dreptul la imagine este reglementat în articolele 73-75 Cod civil. Dreptul la propria imagine: (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile. Dreptul la imagine are o natură distinctă, autonomă, el nu trebuie să fie confundat cu dreptul la demnitate. De multe ori s-a făcut această confuzie între propria imagine şi propria reputaţie sau demnitate, care este un drept diferit.
Eu cred că în proces noi, elevii, putem invoca atât încălcarea dreptului la imagine, cât şi a dreptului la demnitate. Dar casa de avocatură care ne reprezintă se va ocupa ma bine de acest lucru.
La articolul 74, care reglementează atingerile aduse vieţii private, literele c, g şi h se face referire la dreptul la imagine. Spre exemplu la punctul h se specifică despre utilizarea, cu rea-credinţă imaginii. Pentru a putea invoca acest drept la imagine trebuie ca reproducerea imaginii să fie recognoscibilă. Degeaba se difuzează o imagine dacă lumea nu-şi dă seama că este a mea. Practica judiciară a statuat că până şi o imagine luată din spate, care nu surprinde faţa, dar dacă este persoana poate fi recunoscută poate fi sub incidenţa acestui drept la imagine.
Ori eu pot fi recunoscut până şi din satelit în imaginea de la Pro TV, deşi ei o să încerce să susţină că a fost blurată. Fac scrimă de performanţă şi am obţinut medalii atât la competiţii naţionale, cât şi internaţionale. Cei doi colegi ai mei, de asemenea, prin lucrurile care le fac pot constitui lejer un subiect de reportaj.
De ce oare a avut nevoie Pro TV să ne facă infractori? Vom lăsa acum justiţia să decidă cine sunt de fapt infractorii. Eu şi colegii mei de liceu sau cei de la Pro TV.
Tata, care este ziarist cu ştate vechi şi expert în drepturi de imagine, spune că va le va cere drept despăgubiri să facă un reportaj despre infractori în care să fie folosită imaginea copiilor angajaţilor implicaţi de la Pro TV.
Chiar, oare de ce nu şi-au filmat proprii copii cei de la Pro TV în acest material despre infractori. În care să blureze feţele propriilor copii.