Ştefan Jicol susţine într-un drept la replică la articolul legat de acuzaţia de hărţuire că „singurele „probe” ale pretinsei hărţuiri prezentate în articolul Libertate sunt conversaţii WhatsApp purtate de subsemnatul cu această angajată subordonată, însă chiar şi acestea dovedesc faptul că am tratat-o cu rspect şi am avut cu aceasta exclusiv discuţii de natură profesională, în limita atribuţiilor pe care le am în calitate de Director General al Direcţiei de Politici Publice şi Control Intern Managerial în cadrul secretariatului General al Guvernului„.
Directorul din SGG mai susţine că „toate pretinsele acte de „hărţuire” reclamate public de dna Oanţă sunt false, incoerente, contradictorii şi lipsite de concreteţe, nefiind indicate circumstanţele de timp, loc şi prezenţă a altor persoane, fapt care dovedeşte că acestea sunt simple invenţii de natură a mă discredita public„.
„Subliniez că nu am hărţuit-o pe dna Oanţă, iar scopul declanşării de către aceasta a campaniei mass-media împotriva mea ese acela de a mă discredita public, de a crea o presiune mediatică în urma căreia să îmi dau demisia din postul de director general pe care l.am ocupat prin concurs. Este cât se poate de evidentă intenţia acestei angajate de a se victimiza şi de a-şi preconstitui probe pentru procesul administrativ pe care l-a intentat ămpotriva deciziei de reorganizare a direcţiei pe care o conducea şi în urma căreia a fost desfiinţat postul de director pe care l-a ocupat până în luna martie 2020. (…) Într-o singură zi, fără niciun fel de probă de vinovăţie, am fost „judecat şi condamnat” public ca fiind un hărţuitor care terorizează femeile din SGG„, mai precizează Ştefan Jicol.