Ştefan Mandachi a postat pe pagina de facebook un mesaj dur la adresa Guvernului Orban.
„Îmi scrie cu lacrimi în suflet, un patron, turbat de furie. Am reformulat eu, pentru impresie artistică: „mă, da cum vine asta, dintre toate ocupațiile și profesiile din România, chiar proprietarul de restaurant este cel mai periculos pentru națiune? La mine la restaurant chelnerii sunt cu spirtu’ la purtător, cu gel în buzunare, mănuși pe mâini și plastic pe meclă! Toți clienții primesc șervețele umede, la toalete am triplat porția de săpun, clanțele stropite cu kile de dezinfectanți, scaunele și mesele sunt lustruite după fiecare ființă umană care atinge cu curul de ele. De ce la mine e închis prin lege (sau pot intra maxim 20 persoane doar în condiții speciale) în timp ce în autobuz și metrou intră 40 oameni dintr-o dată și alte milioane buluc, zilnic, care se foiesc pe scaune insalubre și ating bare și suprafețe care colcăie de microbi? La Carefour atingi 20 de produse dar te poți răzgândi oricând și le lași pe raft, (deși le-ai atins deja, corect?). La Nike probezi un tricou și dacă ți-e mic, îl returnezi, dar l-ai contaminat. La mine la restaurant tacâmurile sunt de unică folosință, cu șervețel înfoliat, am pus plastice și-n tavan. Am muncit o viață și mă bagă-n faliment, fără să înțeleg motivul pentru care doar eu am fost nominalizat ca fiind cel mai periculos pulverizator de virus dintre toți agenții economici din România. M-am protejat și am respectat cu asprime legea, ca orice alt cetățean responsabil. Cum vine asta? De ce sunt eu „alesul” și răul cel mare? Asta nu-i discriminare?”
După ce a făcut spume la gură ca să mă convingă de drama pe care o trăiește, l-am lecuit scurt:”degeaba mi te confesezi, pt. că eu mă reprofilez. Da, ai auzit bine, caut alte domenii și alți colegi de breaslă. Nu vreau să-mi distrug sănătatea din cauza unor proști, și din cauza altora, și mai proști decât ei (așa, ca tine), care văd, se plâng, dar aleg să tacă”.
Dar ca să-i arăt totuși că am rămas același binefăcător, i-am dat „share location” la o clădire din Str. Victoriei nr. 1, București. Nimerește și singur guvernul dacă se gândește vreodată să protesteze. Nu-i greu de găsit. Deloc. Așa că nu e nevoie să mi se spovedească mie în viitor, că nu-s Mama Dolores sau Părintele Cleopa. Să ia pancarta și lozinca-n cârcă și să cheme oștirea la protest dacă-i crapă vreo măsea. (Mie-mi ajunge și mai am și altă treabă în afară de a fi avocatul gratuit al breslei).
S-au învățat toți băietanii isteți să mi se vaite teatral. Eu să pun botu rapid, ca mai apoi să sar ca ars să-i salvez, timp în care ei să fugă ca șobolanii sub pământ. Iar când vine nota de plată la final, eu să-mi iau la mu13 iar ei să fie virginele neprihănite în noaptea nunții.
Iar pentru cei care-mi scriu, chipurile curioși nevoie mare de cum stă treaba cu industria horeca (de parcă n-ar avea nici cea mai vagă idee), nu-i nevoie să mai fac zoom sau skype și niciun alt interviu, că nu-s multe de zis. Fără să mă plâng de nimic, din contră, cu zâmbet zen pe față, doar subliniez obiectiv, pe scurt, răspunsurile la întrebările primite de la diferite publicații:
– sunt adeptul purtatului de mască și al măsurilor stricte de protecție în continuare
– detest și mă înfurie orice formă de discriminare
– turismul a crăpat/ statul joacă teatru că nu era pe fază.
– am un minus de 5.000.000 euro în vânzări per rețea francize + locații proprii
– companiile mele nu se încadrează la nicio categorie de finanțare/susținere de către stat, deși am trei ani consecutiv în care iau locul 1 la Top Firme și am toate impozitele plătite în avans
– sunt plătitor de tva inclusiv pe persoană fizică (plătesc taxe și pentru drepturile de autor) și mi-am plătit ieri toate impozitele și taxele la milimetru
– salariaților mei cărora le-am spus intuituv că se vor putea întoarce „curând” la muncă, să le ceară scuze Statul, nu eu. N-am ce să fac, decât să aștept cu răbdare deciziile DE PE O ZI PE ALTA a sus-pușilor și nu am nici cea mai vagă idee ce înseamnă la ei „curând”
– am plătit toate salariile la milimetru celor care s-au întors din șomaj tehnic
– încasări zona food cu 83% mai mici față de anul trecut
– conform gradului de ocupare actual la hoteluri, (două camere din 90) mergem pe minus 25.000 euro/lunar. Dacă gradul de ocupare crește cu 1000% (de zece ori, ceea ce mă bufnește râsul când scriu) voi recupera investiția de 7-8 mil. euro în anul 3320 (da, 1800 ani, calculat la virgulă)
– unele malluri și-au luat partea leului și m-au prădat cu complicitatea statului (și a unor patroni lași) 200.000 euro japcă deși am fost și suntem închiși prin lege. Absurd! Am făcut grevă și am protestat în malluri, dar ceilalți „combatanți de patronat” s-au uitat cu admirație și și-au văzut de treabă.
– deși se zvonea că valuri de români vor face cozi la angajări, s-au evaporat cu toții în occident
În rest, totul strălucește! Pe CURÂND!”, este mesajul postat de Ştefan Mandachi.