„Pe 21 decembrie 1989, la ora pranzului, iti navaleste in casa un copil de 14 ani, pe nume Toader Paleologu, actualul Domn Ministru al Culturii, palid si transfigurat de emotia unei bucurii de nenteles atunci, anuntandu-ne, dar si somandu-ne: „Haideti sa mergem, ca a inceput!”, Doamna Radof s-a imbracat si s-a oferit sa-l insoteasca, iar pentru ca eu aveam la pregatire o viitoare candidata pentru institutul de teatru, care venise cu tatal ei tocmai de la Baia Mare si acum trebuia sa-i ajut sa gaseasca o solutie de a se intoarce, s-ajunga macar pana la gara, am ezitat; Toader ne-a facut lasi, decretand ca: „Singura fiinta curajoasa in casa asta este o doamna!” Si au plecat. Este un argument, te intreb?
Am plecat intr-o dimineata dupa tigari si peste zece minute Doamna Radof ma vedea la TVR, vorbind de la balcon, in „Piata Golanilor”. Nu-mi pare rau si nu o sa-mi para rau niciodata de ce am facut atunci, cum nu mi-a parut rau nici ca am fost in inchisorile comuniste. Un singur lucru m-a infuriat si m-a dezamagit: ce-au facut dupa aceea cei care au ajuns la putere, in ce hal au putut irosi libertatea si curajul, nu al meu sau al copiilor ca Toader, ci al acelora care au murit in inchisori, anonimi, crema acestui popor. Am avut onoarea si fericirea sa particip, alaturi de Seniorul Coposu, de Ticu Dumitrescu, de D-na Cornea, de Nicolae Manolescu, de Ana Blandiana, de Conu Alecu Paleologu, de Liviu Antonesei, de Viorel Oancea s.a., la inceputurile democratizarii vietii noastre dupa ciuma rosie. Nu se putea altfel si nu stiu daca as fi trait comod, in nesimtirea mea, vorbesc de mine. Trecutul meu si al famililor mele nu-mi dadeau voie sa stau deoparte”, spunea Ştefan Radof într-un interviu din zf.ro.
Iată şi versurile dedicate de Ştefan Radof evenimentelor din „Piaţa Golanilor”:
În Piaţa Golanilor
Stropitoarea oraşului
Împingea spre canal
Smocuri de păr
Şi dinţii copiilor
Risipiţi pe trotuare.
Portrete şi foi de ziar,
Cu litere mari,
Împachetau funinginea-n piaţă.
Dimineaţa,
Agăţate pe ziduri,
Păsări ciugulind
Necesarul de calciu.
Soarele trecu prin steag
Ca o gaură neagră…