Centrul galaxiei noastre, aflat la 27.000 de ani lumină distanţă, în direcţia constelaţiei Săgetătorului, adăposteşte o monstruoasă gaură neagră cu masa estimată a fi echivalentă masei a 4 milioane de stele din clasa Soarelui, potrivit Agerpres. În jurul acestui monstru gravitaţional, pe o rază de mai mulţi ani lumină, se află o zonă a spaţiului expusă unor forţe mareice extreme care ar trebui să disperseze orice acumulări de nori de gaze cosmice în care ar putea să apară noi stele.
„Astrofizicienii cred că este foarte greu să se formeze stele în apropierea găurilor negre supermasive”, susţine coordonatorul acestui studiu, Farhad Zadeh de la Northwestern University. „Însă noi credem că am descoperit zone în care acumulările de praf şi gaze cosmice au devenit atât de dense încât s-ar putea forma stele, în pofida vecinătăţii distrugătoare a găurii negre”, a mai adăugat el.
Prin intermediul telescopului Atacama Large Millimeter/submillimeter Array din Chile au fost identificate jeturi de materie ejectate din ceea ce par a fi nişte acumulări foarte dense de gaze şi praf. Astfel de ejecţii, dacă ar fi observate în zone mai paşnice ale spaţiului, ar indica formarea unor protostele.
Aceşti nori moleculari ar fi putut să devină atât de denşi şi de masivi, probabil în urma coliziunilor dintre mai multe astfel de structuri, încât au depăşit punctul critic de la care gravitaţia internă preia controlul, declanşând un lanţ de evenimente interne care duc în cele din urmă la pornirea motorului nuclear şi la naşterea unei noi stele.