Şi-au sacrificat întreaga viaţă pentru copiii lor, i-au privit cum cresc, i-au ocrotit şi s-au mândrit cu ei. Iar acum, singura alinare a bătrâneţii au rămas pozele de familie, care nu le răspund însă când vorbesc cu ele şi nici nu le aduc un pahar de apă când picioarele lor obosite de ani şi de muncă sunt prea grele să îi ajute.
Este vorba despre doi bătrâni din localitatea vasluiană Albeşti, uitaţi de copiii aflaţi la doar câţiva kilometri distanţă, dar prea ocupaţi cu propriile familii şi prea mândri să lase în urmă o ceartă de demult.
Cei doi bătrâni abia reuşesc să se mai mişte în jurul casei şi găsesc cu greu alimente în gospodăria sărăcăcioasă. Vecinii îi mai ajută cu ce pot, însă nu suficient. Cei doi şi-au scris pe poartă „Murim de foame” şi, pregătiţi cu toate cele necesare de moarte aşteaptă ziua când vor părăsi această lume. Până atunci, speră să mai apuce să vadă o dată uşa deschizându-se şi pe fiii lor în prag.
„Ne-am cumparat de toate, de toate. Acum doar sa ne ia Dumnezeu! Sicrie ne-am luat, prosoape ne-am luat”, spune bătrâna, care abia dacă mai are lacrimi după toţi aceşti ani în care a plâns după fiii rătăcitori, după care se uită zi de zi în zare, fără a-i vedea, însă, venind.