În credinţa populară, ajunul zilei de Sfântul Gheorghe este momentul magic în care strigoii se luptă pentru a pune stăpânire pe sate. Mulţi oameni păstrează încă obiceiurile prin care se apără de atacul morţilor vii ce umblă noaptea să fure sufletele dar şi rodul gospodăriilor.
Un alt ritual care se păstrează cu sfinţenie în anumite zone din ţară pentru alungarea spiritelor rele este acela de a aşeza brazde de iarbă sau crenguţe înverzite la stîlpii porţilor, la ferestre, uşi, grajduri, pe câmpuri şi pe morminte. Astfel oamenii, vitele şi semănăturile erau protejate de strigoii care încep să umble din noaptea de Sfântul Gheorghe.
Pentru a-i opri pe strigoi oamenii pun la poartă tulpini de trandafir sălbatic sau o greblă cu dinţii în sus, care să-i înţepe şi să-i gonească pe cei răi din preajma gospodăriei. Oamenii ung cu usturoi pisat ugerele vacilor ferindu-le astfel de tenebroasele creaturi care vin să le sece laptele. Tot în această zi, se dau de pomană miei vii.
Sub orice chip s-ar arăta strigoii, în popor există adevărate legende despre relele pe care aceştia le fac. Oamenii povestesc şi acum despre situaţiile înfiorătoare care s-au întâmplat în satele lor. Sunt mărturiile localnicilor din Urşi, care vorbesc despre o femeie de 77 de ani, devenită strigoi după moarte. Povestea i-a îngrozit pe săteni, aşa că, oamenii şi-au făcut curaj şi au hotărât să dezgroape mortul şi să îi omoare spiritul care îi bântuie.
O poveste similară s-a petrecut în 2005, în satul Marotinu de Sus, din comuna doljeană Celaru. Un bărbat mort de două săptămâni a fost dezgropat de şase vecini, după care i-au scos inima şi i-au ars-o. Cenuşa au amestecat-o cu apă şi au băut-o.
Toţi cei care au participat la deshumare au fost acuzaţi de profanare de morminte şi condamnaţi, fiecare, la câte şase luni de închisoare cu suspendare şi obligaţi la plata unor daune în valoare de trei mii de lei.