În memoriul adresat judecătorului prin care a cerut întreruperea executării pedepsei pe perioada sarcinii și un an după, Carmen Bejan se plânge de regimul de detenţie.
Pe lîngă nemulţumirea că penitenciarul nu îi asigură hrana și medicamentele necesare dezvoltării fetiței care urmează să se nască, studenta criminală este revoltată de faptul că „timpul de plimbare este de doar 1 oră și 30 de minute pe zi” şi nu poate să facă sport pentru că „sala nu este dotată corespunzător persoanelor însărcinate”.
Mai mult, studenta criminală şi-a exprimat indignarea că trebuie să înghită fumul de țigară al colegelor de celulă, dar şi că stă în cameră cu persoane care au un nivel de cultură foarte scăzut.
„Suntem 10 persoane pe cameră, dar nu există zi în care să nu aud înjurături, certuri sau scandal, iar uneori bătăi. Camera pe care mă aflu este cea mai liniștită din regimul închis. Vă cam imaginați ce este în alte camere. Nivelul de cultură este foarte scăzut, iar de comunicat nu am cu cine să comunic că altceva decât înjurături și sânge nu aud. Noroc că am radioul și cărți. Altfel cred că aș ieși de aici un animal din toate punctele de vedere. Problema care pe mine mă doare este că certurile și țipetele îmi provoacă stări de stres, ceea ce iar este un element nociv asupra fătului, care este influențat de zgomotul din preajma mamei. Frecvența bătăilor inimii fătului crește atunci când în preajma mamei e zgomot sau se țipă. Asta ar însemna ca, la naștere, copilul meu să aibă hipertensiune, că nu există zi în care fetele să nu se ia la ceartă”, s-a plâns Bejan.